Tancurile lui Bolojan: cum plătim 16 miliarde de euro pentru un război pe care nu-l ducem, în timp ce tăiem de la copii și bătrâni

În timp ce societatea civilă și opoziția acuză Guvernul Bolojan că a masacrat bugetul social – lăsând copiii fără burse, mamele fără indemnizații și sprijin financiar, iar bătrânii cu pensii înghețate sau măcinate de inflație sub pretextul că „nu sunt bani” –, executivul a găsit instantaneu resurse pentru alte priorități. Pentru tehnică de război cumpărată pe datorie.

Guvernul a semnat, prin programul european SAFE, angajamente de peste 16 miliarde de euro — bani împrumutați, nu granturi nerambursabile. Din această sumă colosală, o felie uriașă, estimată între 5,7 și 7,5 miliarde de euro, se duce direct către gigantul german Rheinmetall pentru 298 de vehicule blindate Lynx, sisteme Skyranger și muniție.

Rheinmetall descrie acordul drept „cel mai mare pachet de contracte internaționale din istoria recentă a companiei”. Bucuria și profitul sunt la Berlin; nota de plată și austeritatea rămân la București.

Întrebarea legitimă nu este dacă România are nevoie de apărare — într-un context regional volatil, o are. Întrebarea este dacă acest tip de achiziții, făcute în acest mod, servește cetățeanului care nu își mai permite traiul de zi cu zi sau doar bilanțului unei companii străine.

O parte importantă din critici, inclusiv specialiști din industria aeroportuară, atrag atenția asupra unei ironii absurde: o proporție masivă din fonduri merge pe blindate clasice, în timp ce războiul modern din vecinătate se poartă cu drone și rachete ieftine.

Aeroporturile românești sunt lăsate să-și caute singure finanțare pentru sisteme antidronă, expunând o vulnerabilitate majoră. Împrumutăm miliarde pentru o strategie învechită și lăsăm neacoperit exact frontul prezentului.

Să privim însă dincolo de oportunitatea militară, direct către lipsa de transparență. O investigație publicată de Jurnalul.ro pune o întrebare extrem de gravă: cum a fost possibile ca o parte semnificativă din aceste contracte mamut să fie parafată fără licitații deschise, printr-o ordonanță asumată de premierul Bolojan alături de miniștrii Nazare, Miruță, Darău, Pîslaru și șeful de cancelarie Jurca?

Din punct de vedere legal, absența licitației deschise nu înseamnă automat fraudă — iar acest articol nu formulează un verdict penal, sarcină care revine exclusiv magistraților. Însă, din punct de vedere politic și moral, această procedură reprezintă anularea concurenței, suprimarea transparenței și eliminarea oricărei garanții că statul a plătit prețul corect. Într-o țară cu istoricul dramatic al achizițiilor publice din România, ocolirea licitațiilor nu este un detaliu tehnic. Este, în opinia multor observatori, exact umbra sub care se pot ascunde interese majore și sume care scapă controlului public.

Este un contrast strigător la cer: un guvern care le impune cetățenilor sacrificii fiscale brutale, tăieri severe de drepturi sociale și o austeritate cruntă, semnează simultan, cu ușurință și fără transparență, cecuri de miliarde către entități externe.

Dacă banii publici sunt atât de puțini încât vulnerabilizăm bătrânii și copiii acestei țări, cum se justifică lipsa totală de concurență în cheltuirea miliardelor pentru înarmare? Premierul datorează explicații clare: de ce tancuri clasice, de ce acum, de ce fără licitație și de ce pe spatele generațiilor viitoare?

Pentru un echilibru jurnalistic absolut necesar, trebuie menționată poziția oficială a autorităților. Guvernul și Rheinmetall prezintă acest acord drept o oportunitate industrială de proporții. Aceștia promit implicarea a peste 200 de subcontractori locali, crearea a mii de locuri de muncă și investiții de sute de milioane de euro în facilități de producție de pe teritoriul României, integrând industria locală în „ecosistemul de apărare” al flancului estic al NATO.

Șeful cancelariei premierului a subliniat că proiectul este un motor de creștere economică pe termen lung. Cât din această promisiune se va transforma în realitate economică palpabilă pentru români și cât va rămâne doar propagandă, vom vedea în anii următori.

Luni, 7 septembrie, la ora 15:00, la Palatul Cotroceni, acest dosar fierbinte ajunge pe masa Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Ședința, convocată de președintele Nicușor Dan, are pe ordinea de zi Planul de înzestrare a Armatei 2027-2036 și evaluarea programului SAFE.

Ilie Bolojan va lua loc la această masă în calitate de membru de drept, nu pentru a da socoteală. Deși cadrul este uno de rutină instituțională, importanța momentului este uriașă. Rămâne de văzut dacă liderii statului vor avea curajul politic de a pune întrebările care dor: de ce s-a ales calea contractelor fără licitație și cum se corelează aceste cheltuieli de miliarde cu declinul dureros al nivelului de trai al populației.