Tinerii își fac un titlu de glorie din a disprețui orice realizare a părinților lor

„Suntem obligați să învățăm lecții învechite, care se aflau în programa școlară a părinților noștri.”
Citat din scrisoarea unei eleve din Oradea, adresată ministrului Anisie. Văd că tinerii și-au făcut un titlu de glorie din a disprețui orice realizare a părinților lor.

Ce cred tinerii despre ceea ce învață în școală

Oare ce sau despre ce ar vrea să învețe acești tineri?
80% din lecții sunt aceleași de sute, unele de mii de ani. 1+1=2. Ce să schimbi? Sau formula (a+b)³ = a³+3a²b+3b²a+b³ (sper că mi-am amintit)

Ce să schimbi din legile gravitației?
Ce să schimbi în tabelul lui Mendeleev?
Și ce faci cu Stefan cel Mare? Poți să schimbi perioada în care a domnit, 1457-1504, pentru 1907-1954?
Îl faci pe Eminescu suprarealist?

Erori în educație..

Aș vrea ca acești tineri să înțeleagă că nimic din ceea ce învață nu este inutil. Au abia 17-18 ani. Nu au de unde să știe pe unde îi vor purta pașii. Nu știu dacă nu va veni momentul în care copiii lor le vor pune o întrebare despre…ceea ce învață ei acum. Afirmă tânără că în viață va folosi doar 10% din ceea ce învață. Oare de unde știe asta? Consideră inutil să citească clasicii literaturii, inutil să știe cine a fost Chopin sau Picasso.

Cum de au ajuns oare acești copii să disprețuiască tot ce este valoros, tot ceea ce a dus la programul omenirii? Scriu mesaje cu „nb, npc, cf…âmi place” dar consideră inutilă gramatica . Cum de am permis noi așa ceva? Cât dispreț față de noi înșine am avut, pentru a le cultiva acest dispreț copiilor?

William Jennings Braun spunea: „Destinul nu ține de întâmplare, ci de alegere, nu este un lucru pe care să-l aștepți, ci un lucru pe care trebuie să îl realizezi. ”
Cum ne-am închipuit noi că dacă nu le cultivăm de mici respectul pentru cultură, acești copii vor învăța singuri să o respecte? Cât de naivi am fost să credem că dacă nu îi responsabilizăm de mici vor deveni de la sine responsabili?

Copiii despre profesori și părinți

Spune tânăra că părinții fiind nevoiți să lucreze 8-10 ore pe zi nu au timp să se ocupe de copiii lor și că profesorii ar trebui să suplinească lipsa de interes a părinților cu un plus de atenție acordată fiecărui copil, să îi rezolve problemele.

Cât de trist … un tânăr să vrea ca părintele său să fie înlocuit de un profesor.

Primul meu gând a fost că miroase a propagandă împotriva profesorilor, mai ales că pune la îndoială pregătirea profesională a acestora. Dar dacă e să analizez la rece afirmația, de fapt, este o recunoaștere a faptului că mulți părinți sunt depășiți de situație.

Programul încărcat de la locul de muncă, nevoia disperată de a asigura traiul zilnic, dorința de a atinge un nivel de trai cât mai ridicat.  aceste preocupări îi îndepărtează pe părinți de copiii lor și de problemele lor. Dacă citim printre rânduri această tânără recunoaște că profesorii suplinesc în multe cazuri părinții, dar tot pe aceștia îi acuză de lipsă de interes și profesionalism.

Trist, foarte trist! Să fi judecat și condamnat pentru că vrei să faci dintr-un copil un om.
„Visul începe cu un profesor care crede în tine, trage de tine și te împinge la un nivel superior, înțepându-te uneori cu un băț ascuțit numit adevăr.”
Dan Rather
Restul e tăcere și decizii!

Secelean Rodica Nina

Distribuie acest articol Oficial Media