Nemurirea înseamnă punctul optim, armonia cu tine și cu fiecare atom din univers. Priviți cât de curați sunt copacii, animalele și natura întreagă!

Oamenii s-au dezis prin îndepărtarea lor de Pământ, de TOT CE A FOST CREAT și s-au atașat de lucrurile făcute. Dacă ne întrebăm ce avem cu titlu de real și adevăr, vom vedea că tot ce este lucrat de mâna omului poate pieri într-o clipă.

Apa, aerul, ziua, noaptea, toate elementele esențiale pe care le găsim aici la nașterea noastră, sunt singurele care pot constitui temelia unui eu indestructibil care să dăinuiască peste vreme și vremuri. Credeți că poate fi ceva mai important decât comuniunea cu ceea ce a fost coborât din cer si ceea ce a ieșit din pământ? Avem cumva siguranța altor elemente decât a celor precum soare, ploaie, vânt, munți, oceane … natura întreagă?

Trăirea sublimă înseamnă contopirea cu universul

Oamenii nu mai trăiesc în armonie cu elementele sacre ale creației. S-au îndepărtat de ele și s-au închis între ziduri, în asfalt, blocuri, cafenele, metrouri, în biserici, au dat mii de legi, și-au pus bijuterii, implanturi, și-au fabricat roboți, mașini, minciuni, măști…au făcut orice altceva, dar numai să trăiască în adevăr cu fluxul creaționist nu au reușit. Acum ne întrebăm de ce sunt atât de confuzi, de ce au atâtea probleme psihice, probleme de sănătate, de ce se pierd în depresii și mor, de ce își ucid semenii, de ce poartă atâtea razaboaie? Pentru că omul s-a îndepărtat de ființa primordială, de ființa pe care Dumnezeu (ORICARE AR FI EL) a lăsat-o să fie…
Universul ne-a dat tot; avem aceste elemente fără de care viața nu ar mai fi posibilă. Nu putem trăi fără apă, aer, lumină, ploaie, căldură, fără tot ce ne oferă cerul și pământul. NIMIC nu este mai real decât ce a lăsat creația, nimic! Întrebati-vă care este averea voastră și cum vă împliniți ființa. Haideți să încercăm un exercițiu simplu cu întrebări elementare:

Putem supraviețui fără lanțul de la gât? Ne ajută implanturile din sâni sau doar ne cioplim chipul? Putem supraviețui fără închinări la icoane și îngenunchieri în fața zeilor? Putem trai fara masina noastra 4×4? Ne ajuta emisiunile de divertisment social-politic sau doar pierdem ani din viata pe care am putea sa o traim? … Și întrebările pot continua la nesfârșit, dar pentru toate există un singur răspuns.

Este esențial elementul care rămâne după ce ai pierdut tot! Cutremurele pot dărâma case, pot despica asfalturi, incendiile pot arde mobila, pot distruge zeci de camere, palate, haine, pot topi și îngropa bijuterii, accidentele pot distruge mașini, inundațiile pot să șteargă zone întregi de pe hartă iar oamenii să se salveze goi. Ce rămâne după ce ai pierdut tot? Aerul, soarele, ploaia, copacii, iarba, ziua și noaptea, munții și apele, florile și fluturii. Acestea sunt singurele elemente date de univers și pe care nu ni le poate lua nimeni. Restul, tot ce este lucrat și inventat de mâna omului poate dispărea într-o clipă.

Am fost lăsați pe pământ să ne bucurăm, să aducem pacea și armonia, să trăim asemenea naturii care a fost aici înaintea noastră cu mii de ani…dar noi am abandonat toate acestea si am ales să mimăm viața după voia noastră și nu după voia universului. Am ales să ne facem propriile legi de viețuire crezându-ne dumnezei și ajungând să fim condamnați în propriile închisori. Crezându-ne oameni liberi, de fapt am devenit cele mai complicate vietăți dezumanizate. Ne-am închis eurile superioare, le-am izolat și am creat altele artificiale, încercând să existăm ”superior” … după cum se vehiculează expresia: ”civilizați si evoluați”. Din păcate pentru noi oamenii, evoluția și civilizația o găsim în cea mai pură stare în natură, în tot ce este creat și nu în ceea ce este făcut. Se poate ieși din HAOS, mai este timp să nu ne autodistrugem; trebuie doar să deschidem ochii.

Strânge un copac în brațe, mergi desculț, simte pământul și atinge iarba. Miroase aerul și florile, vezi cerul și lumina, simte ploaia, simte răcoarea sau căldura și vei vedea că ești parte din acest UNIVERS și că există deja tot ce ai nevoie cu adevarat.

Timpul nu se mai poate întoarce și nu vom afirma că trebuie să renunțăm la lucrurile materiale, nu spune nimeni că trebuie să decopertăm asfaltul și să dărâmăm casele, să renunțăm la a mai merge în cafenele, în baruri și să nu ne conducem propriile autoturisme. Nu, nu trebuie să fim nebuni de două ori. Însă dacă am înțeles ceea ce este esențial, atunci să prețuim cât mai mult aceste elemente, să conștientizăm existența lor veșnică și să fim la fel de conștienți de efemerul din toate celelalte. Secretul marilor inițiați este simplitatea. Ei au asimilat cu titlu de proprietate, din univers, cele trei elemente esențiale existențiale, sau 3E -după cum le-am numit eu- (aerul, pământul, apa) și au lucrat pe ele cu elementele esențiale existențiale ale sinelui, -tot 3E-, (joaca, iubirea și adevărul).

Fiți parte a naturii, trăiți, iubiți și mulțumiți, căci TOT ce vă este necesar pentru a fi fericiți, deja aveți.

Tratat de(spre) nemurire

1.”Cei care judecă felul în care trăiesc şi au curaj să piară mâine în locul meu, cu siguranţă emit nişte adevăruri. Ceilalţi sunt doar idioţi.”

2. “Cu cât cauti sa citeşti mai mult despre fericire, cu atât laşi mai puţin timp pentru a o trăi.”

3. “Nimeni nu poate ajuta pe acela care nu se vrea ajutat, însă oricine poate fi iubit chiar dacă nu vrea.”

4. “Dacă nu mă găseşti, nu înseamnă că te-am părăsit, ci am ajuns deja în locul din care tu ai plecat să mă cauţi.” 

5. “Doar atunci când nu pieri dupa adânci căderi, trăieşti revelaţia marilor înălţări.”

6. „Lăsati păsările cerului să zboare! Asta e singura lege a Iubirii.”

7. “Dacă am vedea viaţa ca pe un câmp cu flori, pe umerii noştri n-ar atârna poveri, ci s-ar odihni întotdeauna fluturii.”

(Cristi Iordache)

În imaginea articolului am ales o fotografie relevantă, cu oameni deosebiți, membrii ai grupului DRUMETII MONTANE pe care ii salut cu prietenie și aștept să ne reîntâlnim.

Dacă ți-a plăcut articolul citește și:

Primul DECALOG al tatalui

Inhibarea sexualității hranește ființa cu tensiuni, cu degradarea stimei de sine, cu stări de nemulțumire și nesiguranță.

Cine ne învață să trăim?

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media