Tu stii cum sa fii un parinte bun pentru copilul tau?

Este un lucru cunoscut ca tulburarile de dezvoltare sau de comportament ale unui copil se pot rezolva miraculos daca sunt depistate pana la cinci ani. Problema este ca, tocmai in aceasta perioada din viata, copiii reprezinta o enigma pentru parintii lor.

Inca din anii ’70, mai multi psihologi, care studiau dezvoltarea atasamentului la copiii mici, au observat ca rapoartele parintilor privind comportamentul propriilor copii nu se prea potriveau cu ce vazusera ei la copiii respectivi. Chiar mai mult, s-au lamurit ca tatii sunt si mai „in afara“ decat mamele cand e vorba de a-si cunoaste copiii, iar mamele, cu cat erau mai extroverte, cu atat erau mai inclinate sa isi considere copiii ca fiind mai sociabili, desi nu intotdeauna era cazul…

Ulterior, prin anii ’90, alti psihologi – care cercetau dezvoltarea temperamentului la copii coreland datele genetice cu masuratorile de laborator efectuate de ei si cu rapoartele parintilor – au ajuns la aceeasi concluzie: multi parinti nu-si cunosc copiii suficient sau nu stiu la ce sa se uite si sa considere important. Acum cativa ani, pe cand lucram la scoala, ca psiholog scolar, ma intalnisem cu o problema similara si foarte frustranta: multi parinti nu realizau ca odraslele lor au o problema (de comportament sau de relationare cu cei din jur) si, chiar daca li se aducea la cunostinta, nu puteau accepta ca este ceva real. Chiar daca acest aspect era confirmat de invatatoare,profesorii si psiholog scolar!

Atunci, am tras concluzia ca multi parinti nu sunt pregatiti sa aiba copii. Nici cand ii fac si nici ulterior, cand trebuie sa ii creasca. Nu sunt pregatiti poate nici sufleteste, dar, in mod sigur, nici in privinta cunostintelor referitoare la ce ii asteapta. Acum cativa ani, se punea in Parlamentul englez problema introducerii unei legi prin care cei care doreau sa devina pentru prima data parinti, sa aiba obligatia de a face un curs de parenting, in urma caruia sa primeasca un fel de licenta prin care sa li se dea dreptul sa aiba copii daca luau examenul. Daca nu, sa nu li se dea.

Initiativa, inca neadoptata pana in prezent, s-ar justifica – spuneau cei din Partidul Laburist, initiatorii proiectului – prin numarul mare de copii abandonati, neglijati, abuzati, precum si al procentului ridicat al delincventei juvenile, toate puse pe socoteala proastei educatii primite, in special de catre cei din mediile defavorizate. Aceasta idee da apa la moara unor evolutionisti, care au observat ca omul ar fi dezavantajat, spre deosebire de animale, cand e vorba de cresterea progeniturilor. Adica, el are nevoie de sfaturi – fie ale celor mai in varsta, fie profesioniste (cum ar fi cursurile de parenting sau sfaturile pediatrului si psihologului de copii) – pentru a-si creste corespunzator urmasii, in timp ce animalele fac totul „din instinct“. Adica, au scris in genele lor pachetul respectiv. Lucru in buna masura adevarat.

Pleaca din start cu ideea ca ei nu pot avea decat un copil normal, „ca toti copiii“, si lasa in voia lui Dumnezeu ce se va intampla cu soarta lui. Copilul este minunea lui Dumnezeu dar este si creatia voastra , aveti grija ce construiti! Pana la varsta de 2 ani, detine 70 % din informatiile necesare intregii sale vieti! Cereti ajutor,nu e o rusine! Scopul nostru este sa va fim alaturi!

Impreuna vom reusi!

Cabinet individual de psihologie, Oana Adina Grosu

Str.Poet Gr.Alexandrescu, Nr.11, Targoviste (Hymarco Clinique)

Telefon: 0726.079.481