”ULTIMA MEA VOINȚĂ” și evenimente la ȚEBEA

La 20 decembrie 1850 cuprins de o mare nelinişte (ciudată premoniţie!), la Câmpeni, Avram Iancu îşi scrie Testamentul său („Ultima mea Voinţă”) :
„Unicul dor al vieţii mele fiind să-mi văd nţiunea mea fericită, pentru care, după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba togma acuma cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa aduse să prefec în nimic.
Nu ştiu câte zile mai pot avea, un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că, viitorul este nesigur; voiesc dară şi, hotărât dispun, ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi, tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele!”
Chemarea Patrioților la Țebea!
Colinde de Nașterea Domnului și de Crăciun la… Țebea!
22 Decembrie – 0ra 14,30!
Colinde de Crăciun pentru sufletul Tribunului Avram Iancu și pentru toți mucenicii și eroii din Panteonul Moților!
Martirul Românismului va fi colindat în Raiul său de veci de la Țebea! Îi ducem Tricolorul înălțat, brăduț împodobit,  cozonaci,  nuci, un păhăruț cu țuică de la moți, tulnice și Cântece Naționale.
„Dacă AVRAM IANCU nu se năștea în mitologia românească, să mențină românismul în Transilvania, astăzi curgea pe aici o istorie străină pe o albie românească.Țebea este Catedrala cristică a Românismului, pereții ei sunt ca ai unui abis ceresc, se înalță în jos, în pământ, mormintele cu mucenici și martiri sunt acoperișul acestui sanctuar, iar mormântul lui Avram Iancu este potirul care păstrează divinitatea românismului, în el se află crucifixul și chivotul în care se vor boteza cruciații neamului românesc din vecia de mâine.„Nebunia” lui Avram Iancu a fost una dintre cele mai frumoase iubiri biblice închinate de cineva Naţiunii sale, iar sacrul său Testament nu este cu nimic mai prejos decât scrierile din vechile papirusuri ale antichităţii. Homer l-ar fi făcut zeu, iar zeii l-ar fi făcut nemuritor într-o constelaţie cerească. Autorii greci l-ar fi făcut eroul cărţilor şi al antichităţii. Noi am pus peste el o piatră neînstelată, plină cu neant! Avram Iancu a fost ales de ursitoarele neamului românesc să fie strigătul de înviere al unei istorii străvechi şi care începuse să-şi piardă idealul în nisipul mişcător al unui veac tulburat de patimi şi prezis şi de Scriptură. Doar un trimis al lui Dumnezeu mai putea fi deasupra lucrurilor, ca să le dea fiinţă nouă, el fiind Crăişorul Munţilor Apuseni, Avram Iancu. Venise Mesia istoriei noastre dar, ca orice sfânt trimis de Domnul, el însuşi avea să fie jertfa învierii Naţiunii noastre, întru Slava lui Dumnezeu şi a Poporului Român! Îşi cunoştea menirea, şi-a asumat destinul şi a făcut din viaţa sa un rug de pe care a ars ca o tămâie biblică, pentru spiritul neamului. Crăişorul şi-a sanctificat viaţa şi moartea, crucificându-se pe nevoile şi suferinţa compatrioţilor, singura lui avere şi bucurie fiind fericirea Naţiunii sale, care din nefericire nu s-a împlinit în timpul său şi nici după aceea. Testamentul lăsat de Erou, şi neîmplinit de noi, este o rană veche, uriaşă, vie, stă deasupra noastră ca un cer mustrător, aşteptând răspunsul de un veac şi ceva. Văd cu tristeţe că şi generaţia mea se stinge, fără a lua în seamă unul dintre cele mai sacre îndemnuri pe care le poate simţi un om faţă de ţara sa, Testamentul lui Avram Iancu!„ transmite colegul nostru, jurnalistul LAURIAN STĂNCHESCU.

About Post Author

Distribuie acest articol Oficial Media
Share