”Vezi? Gillian nu este bolnavă, Gillian este dansatoare!” – povestea unei celebre balerine de la Broadway

Gillian este o fetiță de șapte ani care nu poate sta la școală. Ea se ridică neîncetat, este distrasă, zboară cu gândul și nu urmărește lecțiile. Profesorii o pedepsesc, o ceartă; Gillian nu știe să stea și nu poate fi atentă. Când vine acasă, o pedepsesc și părinții.

Într-o zi, mama lui Gillian este chemată la școală. Profesorii vorbesc de boală, de o tulburare evidentă. Poate e hiperactivitate sau poate are nevoie de un medicament. În timpul interviului sosește un bătrân profesor care cunoaște fetița. Îi roagă pe toți adulții, mama și colegii, să-l urmeze într-o cameră alăturată cu geamuri. După ce pleacă, îi spune lui Gillian că se vor întoarce în curând și pornește un radio vechi cu muzică. Pe măsură ce fata este singură în cameră, imediat se ridică și începe să se miște în sus și în jos alergând după muzica din aer cu picioarele și inima. Profesorul zâmbește în timp ce colegii și mama îl privesc între confuzie și compasiune, așa cum se face adesea cu bătrânul. Deci el spune: „Vezi? Gillian nu este bolnavă, Gillian este dansatoare!”

El recomandă ca mama ei să o ducă la un curs de dans și colegii să o facă să danseze din când în când. Ea participă la prima lecție și când ajunge acasă îi spune mamei: „Toți sunt ca mine, nimeni nu poate sta acolo!” În 1981, după o carieră de dansatoare, deschizând propria academie de dans și obținând recunoaștere internațională pentru arta ei, Gillian Lynne a devenit coregraful ′′Pisicilor′′ muzicale.

Să sperăm că toți copiii ′′diferiți′′ găsesc adulți capabili să-i întâmpine pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce le lipsește! Trăiască diferențele, oaia neagră mică și neînțeleasă! Ei sunt cei care creează frumusețea în această lume. (sursă: facebook)

Gillian Barbara Lynne – scurt istoric

Dame Gillian Barbara Lynne DBE (născută Pyrke; 20 februarie 1926 – 1 iulie 2018) a fost o balerină, dansatoare, coregrafă, actriță și regizor de teatru și televiziune engleză, remarcată pentru coregrafia ei de teatru asociată cu două dintre cele mai longevive spectacole de la Broadway – ”Pisicile” și ”Fantoma de la Operă”.

Teatrul New London, unde a jucat producția originală din West End, Cats, a fost redenumit oficial Gillian Lynne Theatre în 2018. Acest lucru a făcut din Lynne prima femeie din afara unei familii regale care a avut un teatru din West End numit după ea.

În lunga ei carieră de coregraf și regizor, Lynne a lucrat la multe producții, inclusiv cele de la Royal Opera House, Royal Shakespeare Company și English National Opera, precum și la multe spectacole din West End și Broadway.

Premii și distincții

Ea a câștigat și a fost nominalizată pentru numeroase premii pentru munca sa. A primit Ordinul de Argint pentru Merit, Premiul Trandafirul de Aur din Montreux, BAFTA, Premiul Molière, Premiul de încoronare al Reginei Elisabeta a II-a de la Academia Regală de Dans (2001) și un premiu special la Premiile Olivier din 2013.

Ea a fost numită Comandant al Ordinului Imperiului Britanic (CBE) în 1997 de ziua sa și Dame Comandant al Ordinului Imperiului Britanic (DBE) în 2014, de Anul Nou, pentru serviciile acordate dansului și teatrului muzical.

Lynne a fost nominalizată de două ori la premiul Tony pentru Coregrafie, pentru Cats și The Phantom of the Opera și pentru Drama Desk Award pentru Cats. Ea a primit premiul Olivier în 1981, pentru Realizarea remarcabilă a anului în muzicalul Cats.

Primul volum al autobiografiei sale, A Dancer in Wartime (Un dansator în timp de război), a fost publicat pe 3 noiembrie 2011 în Marea Britanie de către Chatto & Windus.

Lynne a murit la 1 iulie 2018, la un spital din Londra, din cauza pneumoniei, la vârsta de 92 de ani. (sursă: wikipedia.org)

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media