Zborul din colivie- cel mai frumos cadou de la viata

Casatoria, familia, gruparile de orice fel, inclusiv cele religioase, toate devin la un moment dat cercuri inchise. De ce? Pentru ca in foarte multe cazuri apar constrangerile, lipsa libertatii, interdictiile. Ca sa devii, ca sa te cunosti, ai nevoie sa zbori, sa-ti permiti cerul asemenea unei pasari. Pentru a zbura ai nevoie sa iesi din sabloane, din tipare, din obiceiuri, ai nevoie sa pipai tu lumea, sa o descoperi prin ochii tai. Cand vezi numai prin ochii altora risti sa ramai dependent de ei si de perceptia lor asupra lumii. Cand incepi sa zbori iti dai seama ce mica era lumea ta din colivie, cat de putin stiai ca exista si, nu doar ca vei afla mai multe ci vei deveni si mai limpede, vei ajunge intr-un punct in care vei putea cugeta de la inaltimea in care unghiul spre lume este mult mai larg. Vei privi dintr-un loc in care cerul este perfect clar. Atunci vei putea intelege neputintele celor din jur, familie, prieteni, mediu profesional.

Este normal sa crezi ca zborul e o nebunie, cand tu ai o colivie in care ai stat atata timp.  Din colivie vezi atat de putin pe geam si crezi ca acela este totul, insa de pe inaltul cerului vezi colivia si cat de mic era “totul” tau, vezi lumea intreaga.

De pe cer vei vedea micimea oamenilor, a obisnuintelor, a tiparelor din care nu vor sa iasa de parca s-ar afla intr-un labirint, precum niste soricei ce dau din colt in colt dar iesirea n-o vor gasi niciodata. Si eu am inteles ca daca vei merge pe aceleasi carari batatorite nu vei ajunge la rezultate diferite, ci la aceleasi limitari de mii de ani.

Desavarsirea ta este unica! Tu esti unic! Nu vei putea invata sa traiesti din carti sau din traditii. Sa traiesti, sa simti, sa descoperi, sa vezi, sa atingi, sa pipai, acestea lei vei invata doar daca te lasi liber, doar daca vei avea curaj sa iesi din colivie si sa zbori!

Zborul te face mai bun. Te face empatic, intelegator si cu o inima plina de iubire. Din aceasta inima se vor hrani in primul rand cei apropiati tie, familie, oameni dragi si mai apoi toti cei care te vor intalni. Oamenii liberi sunt cei mai frumosi oameni pe care i-am cunoscut. Dar ei sunt atat de rari! Exista si impactul negativ, acela de respingere a necunoscutului, atunci cand parasesti inlantuirea obiceiului, cand ti se arata adevarul si ai tendinta sa te intorci in colivie, pentru ca libertatea este un risc si o mare responsabilitate. In schimb, in colivie ai ”protectia” tiparului, nu te judeca, nu te critica, nu arunca nimeni cu pietre in tine, e normal sa faci ce face toata lumea si prin urmare ai acceptarea lor. Dupa ce zbori nu te mai intereseaza acceptarea, nu mai vrei sa faci pe plac, deja ai inceput sa te iubesti asa cum esti. Dar asta nu inseamna ca ii excluzi sau ii renegi pe cei care au vrut sa fii ca ei. Din contra, abia atunci ii vei iubi cu adevarat, atunci le vei vedea stradaniile, neputintele, obiceiurile in care sunt si ei inlantuiti, limitarea de a face si ei la randul lor ce au invatat si ce li s-a spus ca trebuie sa faca. Le vei vedea voalul de pe ochi insa nu te vei mai lasa prins in jocurile lor. De foarte multe ori ii vei percepe asemenea imparatului cu hainele cele noi, haine care de fapt nu existau, erau doar o iluzie, insa el credea ca este cel mai frumos din regat, cand de fapt era gol.

Fiecare si-a ales un moment in care va parasi colivia, chiar daca va fi in viata aceasta, sau in urmatoarele, cert este ca in fata Universului e necesar sa ne intoarcem curati precum o apa de izvor, limpezi si in iubire, si asta nu se poate cata vreme purtam ingustarile ritualice si praful cotidian.

Isus ne spune ”sa adunam averi in cer”, in cerul din inima noastra. Sa-l umplem de iubire si bunatate in mod real.

In zborul meu am fost o norocoasa. Am primit sustinerea, ghidarea si iubirea de care aveam nevoie pentru a ma considera o rasfatata a sortii.

Multumesc Divinitatii pentru ca mi-a facut cel mai frumos cadou din aceasta viata, dezlantuirea, zborul din colivie.

Oana Grigore

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media