Zona „Dumnezeu” – Zonă de Spiritualitate

Cu toții, într-un fel sau altul, credem în supranatural, în forțe a-tot-puternice, oculte, iar unii dintre noi trăiesc de-a dreptul extrasenzorialitatea, paranormalul din care rezultă parapsihologia (ocultismul). Toate acestea reprezintă sensul mistic al existenței noastre aici. Nu sunt de ignorat Legile Divine, pentru că deși nu le dăm importanță (ori amploare) unii, ele totuși guvernează zilele noastre de trecători, de vizitatori-musafiri ai Pământului. Unii -în mod malițios și ignorând superficial aspecte dovedite ale acelor lucruri ieșite din comun- cataloghează scurt oamenii dedicați studiului fenomenelor din sfera necunoscutului, misteriosului, profunzimilor  adânc ascunse în înțelesuri de taină, drept „pocăiți”, „habotnici”, „mistici”, o dovadă în plus că nu înțeleg dincolo de niște limite de multe ori autoimpuse.

Că numim cele dincolo de actuala cunoaștere „Dumnezeu”, că numim aceasta „Univers”, că ne raportăm la tot ce religie cunoaște Terra, numind supranaturalul așa cum e înrădăcinat zonei geo-culturale respective, noi suntem una și suntem toți, în universalitatea noastră, niște particule supuse mișcării Browniene universale ce Divinitate se cheamă și asta nu e de neglijat. Ne supunem Legilor „Naturii” indiferent că ne dăm sau nu consimțământul. Ele există, funcționează, își exercită nelimitat Puterea subordonând ceea ce nu e conform, dar odată cunoscându-le nu doar importanța, cât și Calea, devenim înțelepți nouă înșine: e minunat să ai asemenea aliați, așa cum e nefast ca A-Tot-Puterea să-ți fie potrivnică. Oricum e de acum acceptată, ba chiar știută disocierea sensurilor termenilor „religie”-„spiritualitate”. O replică dintr-un film celebru spune: „religia dezbină oamenii, spiritualitatea îi adună!”.

Nu mi-am propus să scriu un tratat întreg despre Lumina Divină, despre Bucuria ca fel de a fi și a trăi, despre Îngăduința ultra-necesară între noi, oamenii! Doar am socotit că fiecăruia îi trebuie Cunoaștere, Iubire, Iertare, și nu la nivel declarativ, căci nu duci de nas Creația, Creatorul -oricum s-ar numi acestea! Când „furi” -cu titlu generic, fii conștient și neipocrit și înțelege că de la tine „furi”. Cert că fără să vrei!

„Dumnezeu” e Bun, Îngăduitor, Iertător, Iubitor peste marginile firii, dincolo de lume și delimitări, „Dumnezeu” e Călăuză, dar e funcție de noi să-I urmăm.

El e Calea, Adevărul, Viața. Fii și tu… asemeni Lui, Poți!

Ai să te …crucești să descoperi Cine e El, cine poți fi TU.

Desigur, rămâne ca tu să deliberezi. Ai ultimul cuvânt; doar asumă-ți consecințele!

Nu te teme de El, cât de faptele tale! Nu Universul Ia de la tine, ci tu însuți.

Involuntar.

(Dana Staicu -24 august 2017).

Dana Staicu

Absolvent Liceu de Arhitectură și Sistematizare- București- 1986;
Absolvent Școala Postliceală Sanitară-FUNDENI- București- 2009;
Scriitor, artist, autodidact.

Distribuie acest articol Oficial Media