Ioan Gyuri Pascu: BUCURIA DE A MULTUMI

”Ce ciudat!? In aceste vremuri în care nu e timp destul pentru nimic sau,~cel puţin aşa se plânge lumea, eu, care se afirmă că sunt o persoană ocupată, fac nenumărate lucruri. Stăteam în bucătărie şi mă gândeam că poate fac atâtea, tocmai din lipsă de timp. Dacă nu este timp, înseamnă că el  nu există, inseamna că eu folosesc spaţiul. Altfel cum să explic faptul că merg la concerte şi cânt, scriu cântece, repet, scriu poezii, filmez, mă uit la meciuri, la filme, scriu pe blog, citesc articole pe blog, mai fac câte un video, merg la cumparaturi, câteodată mai şi gătesc, mai am câte un gând folositor spus la telefon cunoscuţilor aflaţi în nevoie şi mai si dorm.

Cred că timpul acesta sufocant de stresant şi neîndestulător este născut de frica zilei de mâine! Cred că eu nu mai am grija zilei de mâine, deşi nu am un servici stabil şi nici asigurare de viaţă. Am lăsat grija asta, în urmă cu mulţi ani (prin iarna grea 1998-1999) în seama lui Dumnezeu. Eram disperat şi plângeam în garaj că toţi banii munciţi se duceau pe căldură şi alte cheltuieli şi că trebuia să alerg întruna după aceşti bani care se tot terminau. Atunci am spus ”Doamne, eu nu mai pot! Dacă n-o să am bani de telefon, nu-l mai plătesc! Poa să zica –uite ce ruşine, Pascu n-are bani de telefon!-Doamne, dă-mi atât cât am nevoie, las grija zilei de mâine în seama Ta!” De atunci n-am mai avut probleme, nici cu ziua de mâine, nici cu timpul. Când sunt în pană de bani, cineva mă sună si-mi dă de lucru sau Dumnezeu îmi dă idei de proiecte. Când iau bani usor si mai mulţi, mi se strică ceva şi sunt nevoit să-i cheltuiesc.

Ce am învăţat în toţi aceşt ani, de la acest sistem. Sa mulţumesc, să primesc şi să dăruiesc. E mare lucru să descoperi bucuria de a mulţumi. Va dau nişte exemple foarte recente: mi-am rezervat prima parte a lunii septembrie pentru un serial tv. Colegii de la Blue workers au înţeles că nu putem avea concerte în ţara şi m-am bucurat şi le-am mulţumit. Proiectul tv a căzut şi am rămas şi fără concerte. Cunoscând instituţia, mă aşteptam şi la asta, dar promisesem şi nu puteam să nu onorez promisiunea. Deşi mi-a căzut rău, culmea, nu m-am înfuriat ca în vremurile vechi. Am mulţumit în gând ştiind că are şi chesţia asta o noimă.Tocmai ce-mi făcusem blog, zic eh, o să am timp să scriu pe blog. Între timp au mai apărut nisţe cântări şi cu bani puţini şi cu bani mai mulţi şi am mulţumit pentru bucuria de a cânta. Intr-o seară mă jucam de-a blogu’ şi a venit şuvoiu’. Au început să-mi vină poezii. Am înţeles că picaseră filmările ca eu să scriu, iute, un volum de versuri și uite acum, după două săptămâni, cu concerte cu tot, e gata!

M-am bucurat şi am mulţumit. Si că mi-a dat concerte în care pe bani puţini, am cântat mai mult şi mai greu decât la alea pe bani buni. Si pentru că mi-a bucurat inima cu inspiraţia acestor versuri care vor bucura multe inimi. Si-am mulţumit că sunt cuprins, fără să fac niciun efort suplimentar în inima unor oameni minunaţi care, automat sunt cuprinsi si ei în inima mea: Alexandrina Carmen Ene, artist plastic de lumină, care a fost de acord să ilustrăm cartea cu unele lucrări de ale ei şi Daniela Maria Marin, Om, editor, poet, Maestru, radiator de Iubire şi Lumină care, sunt comvins, va face o bijuterie din această carte!

In concluzie: n-aveţi timp? Mulţumiţi pentru spaţiul în care vă puteţi desfăşura. Lăsaţi grija zilei de mâine în seama lui Dumnezeu. Va va arăta ce să faceţi. Dacă aveţi credinţa şi nu credinţe!

Aţi avut timp şi răbdare să citiţi acest articolaş? AM DEOSEBITA BUCURIE DE A VA MULTUMI!”

Ioan Gyuri Pascu

https://ioangyuripascu.wordpress.com/

Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media