O ordonanta de urgenta pentru supravietuire, se poate domnule Ponta?

Acest articol este deopotriva si o scrisoare adresata tinerei echipe din fruntea municipalitatii targovistene.

La una din actiunile umanitare intreprinse de Gabriel Boriga si Asociatia „Impreuna pentru Targoviste”, primarul ales de targovisteni era de acord cu mine si alti colegi, ca multe cazuri sociale nu se afla in baza de date a Directiei  de Asistenta Sociala.

Constantin P. Popescu mi-a marturisit acum vreo trei ani ca a mers in audienta la un oficial municipal  care nu mai este angajat al Primariei Municipiului Targoviste din 2012, a asteptat pe hol, citez:  „vreo patru ore, ametisem, ma tineam de perete, ma incolacisem de durere si intr-un final, dupa ce am intrat si i-am spus pasul meu, mi-a zis ca nu are nicio putere si ca nu tine de atributiile dumnealui, ba chiar s-a speriat ca-i oferisem una dintre cartile mele abia iesita de sub tipar”.

Pictor si scriitor targovistean prin adoptie, un om care putea alege orice alt oras dupa plecarea din Bucuresti, istoria l-a indemnat sa vina aici unde chiar daca nu avea pe nimeni, se afla intr-un leagan al culturii romane. Sunt convins ca daca ar fi cerut sprijin actualei conduceri a Primariei, l-ar fi primit. Gabriel Cioaca n-ar fi ramas insensibil la nevoile sale.

Ce dorea de fapt Constantin P. Popescu? Sa supravietuiasca facandu-se util societatii. Nu voia bani, nici alimente, nu voia pomana. Doar  o slujba, fie ea si part-time sau ocazionala. Voia sa munceasca. Dar cu toate usile inchise, cu zavoare de legi si regulamente a urmat o perioada in care incet- incet, omul de cultura targovistean ramanea fara curent, fara gaze, fara apa. Bolnav fiind abia mai ajungea cu galeata la cismeaua dintre blocurile de garsoniere in care locuia. Macar apa si-o bucata de paine pentru el si pisica (singurul suflet care-i tinea companie), inca se mai gasea. Dintr-un om sanatos-ton, acum vorbim despre un om bolnav. Bolnav din cauza zilelor in care nu avea ce sa manance, bolnav de suparare ca zi de zi i se raspundea: „nu putem”,” nu stim”, „mai incercati”. Seara scria si picta iar ziua isi cauta serviciu, cauta sa se faca util si sa-si castige astfel existenta. Nu voia pomana.

Vorbesc despre Constantin P. Popescu la timpul trecut pentru ca atunci inca mai avea visuri, proiecte, incredere. Azi nu. Nici nu ar mai putea.

Am aflat anul trecut ca a ajuns pe masa de operatie – un om fara vicii a ajuns la „reanimare”, fiindca organismul lui a cedat din cauza lipsurilor de tot felul, din cauza supararii. Este incredibil ca intr-o capitala de judet cu pretentii de oras european, oamenii pot muri de foame.  A urmat o perioada de refacere, dupa care o noua operatie. Intre cele doua interventii chirurgicale am stat de vorba cu el si mi-a zis ca are o expozitie de desene la Muzeul de Arta.

Constantin P. Popescu se afla de sarbatori internat intr-un spital din Bucuresti. Am primit aceasta informatie de la Directorul General al Grupului Media SINGUR, scriitorul Stefan Doru Dancus. Este internat pentru a treia oara. Acestea sunt cazuri sociale pe care asa cum am promis le voi aduce in atentia opiniei publice. Neimplicarea in solutionarea lor nu constituie o ilegalitate, dar cu siguranta va ramane o dovada a lipsei de umanitate.

Sper ca atat ONG-urile din regiunea noastra dar mai ales tanara echipa din fruntea municipalitatii targovistene: viceprimarii Ciprian Prisacaru, Cristian Stan si city-managerul Gabriel Cioaca vor gasi rezolvarea impreuna cu serviciile din subordinea domniilor lor, astfel incat sa nu ne strivim elitele nici din culpa, nici cu premeditare. Ei pot fi utili generatiilor care vin din urma. Ei sunt modelele pe care trebuie sa le urmeze comunitatea.

As vrea sa nu mai vad Ordonante de Urgenta legate de traversarea strazii, portul de cravata si teorema lui Pitagora; as vrea sa vad una si buna: DREPTUL LA VIATA!

Urmariti un film realizat de Sebastian Dragan in cadrul emisiunii Agentia de Cultura difuzata de televiziunea regionala MDITV

Cristi Iordache

Pentru comenzi va puteti adresa direct pictorului CONSTANTIN POPESCU la adresa po_cos@yahoo.com

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media