Alergatura dupa „siguranta” si „stabilitate” este doar o iluzie

Vii aici, pe Pamant, stai cat stai, si apoi pleci. Esti in trecere. Ca atunci cand mergi in concediu. Ajungi la destinatie, faci ce faci, vezi ce vezi, te bucuri sau nu, te distrezi sau nu, iti cumperi suveniruri sau nu… Si apoi pleci, te intorci acasa. Tu iti alegi destinatia, la fel cum ai facut si cand ai venit in lumea asta. Tu alegi pe unde sa te plimbi, ce sa vizitezi, unde sa te cazezi, ce sa experiementezi, ce sa citesti, ce sa mananci, la fel cum faci si in viata ta.  Si la fel, atunci cand calatoria pe Pamant s-a sfarsit, te intorci ACASA!

Daca privesti asa lucrurile, daca intelegi ca esti in trecere, atunci de ce te mai chinui sa acumulezi, de ce iti vinzi linistea si sanatatea si bucuria si iubirea, pentru satisfactiile efemere, de ordin material?
Adevarul e ca n-ai nevoie de nimic. N-ai nevoie sa AI nimic. Vii aici, pe Pamant, asa cum te duci intr-o vacanta. Si e ca si cand ai vrea sa cumperi mobila din camera in care esti cazat, sau restaurantul unde mananci, sau florile pe langa care treci, sau avionul cu care zbori, sau chiar hotelul intreg.

Dar n-ai nevoie de toate astea. Pentru ca in vacanta te duci sa te relaxezi, sa te bucuri, sa gusti din fascinatia descoperirii unor locuri noi, sa te distrezi…

Acum, incearca sa privesti sederea ta pe acest Pamant ca pe o calatorie. Caci asta si este. Vii, traiesti, pleci. De ce crezi ca ai venit? Sa te chinui sa strangi cat mai mult, ca si cand regula jocului este sa acumulezi puncte, in functie de cat AI? Ca si cand, la final, castigi jocul doar daca ai acumulat aceste puncte?

Nu ar fi cam mic jocul asta? Nu ar fi prea mic scopul venirii noastre aici? Oare toate trofeele materiale nu reprezinta anestezicul, drogul, care ne tine adormiti, livrandu-ne iluzii una dupa alta si tinandu-ne departe de esenta? Pentru ca alergatura dupa „siguranta” si „stabilitate”, competitia si ambitiile nu sunt decat niste iluzii. Si e ca si cand suntem tranchilizati cu totii. Si traim numai in concediu. Unii nici atunci.

M-am intrebat de ce unii oameni isi regasesc entuziasmul si bucuria de viata numai in concediu, sau cand acesta se apropie. De ce isi rezuma viata doar la aceasta bucurie? Poate pentru ca doar atunci arunca „gunoiul” din minte, ies din iluzia materialului, nu mai sunt setati pe acumulare…

Dar nu e cam putin, nu e cam marunt jocul asta numit viata? Oare nu am venit aici pentru a experimenta si alege, pentru a afla cine suntem si a ne manifesta ca atare, pentru a trai cu bucurie indiferent de alegerile pe care le facem, pentru a fi recunoscatori ca am primit acest „concediu” minunat? Chiar, ce-ar fi sa vedem viata ca pe un concediu permanent, ca pe un joc, si sa nu ne mai luam atat de in serios?

Oricum, concediul acesta se va sfarsi la un moment dat, si nici macar nu conteaza cat a fost de lung, ci conteaza calitatea lui, conteaza cat de constienti am fost, cat de recunoscatori, cat de plini de iubire, cat de intelepti am devenit. Ceea ce nu inseamna ca nu ne putem bucura de toate bogatiile Pamantului. Caci de asta ne-au fost date. Dar trebuie sa incepem sa traim punandu-le pe acestea in slujba noastra si nu fiind noi in slujba lor. Sa FIM, si apoi sa AVEM!

Altfel, viata se poate compara cu un concediu „ratat”, asa cum numim un concediu in care am consimtit sa fim tristi, sa ne enervam din orice, sa fim nemultumiti, si din care poate ne-am intors mai repede acasa. Am luat insa niste suveniruri, care poate zac in sertare si acum, pe care am uitat sa le privim si sa le apreciem. La fel cum facem cu casele noastre, cu masinile, cu succesele, cu tot ce acumulam fara sa avem cu adevarat nevoie. Sunt doar niste suveniruri. Iar asta pentru ca am avut asteptari, am luat cu noi tot „gunoiul” mental si toate iluziile.

Cand ai venit pe Pamant nu ai adus nimic cu tine, nici nu ai platit asa cum faci pentru un concediu, si nici nu vei lua nimic cu tine cand vei pleca. Atunci, la ce bun sa acumulezi iluzii materiale? Si de ce sa nu te bucuri de darul primit? N-o faci, doar pentru ca e gratis? Sau pentru ca ti se cuvine?

Din inima, Dr. Nicoleta Svârlefus ~conscious life coach~ owner & author Astrocafe.Ro

Nicoleta Svarlefus

Distribuie acest articol Oficial Media