„ANTINOSTALGIA”, expoziție de fotografii și colaje. Andrei Pandele și Ion Isaila la Muzeul Național de Artă Timișoara

Expoziția organizată de Muzeul Ororilor Comunismului în România în parteneriat cu Muzeul Național de Artă Timișoara transpune pe simeze fenomenul nostalgiei revizitat printr-o analiză critică a prezentului. „Antinostalgia” investighează relația dintre public și memoria individuală a vieții private. Revizitarea trecutului constituie un efort cathartic în care privitorul, indiferent de vârstă, intră in contact cu amintirile unei epoci la care a fost martor, sau a asistat prin prisma mărturiilor.
„Antinostalgia” este, de fapt, un vaccin pentru nostalgie, unde reacțiile se pot manifesta pe un spectru larg al emoțiilor, în care acceptarea sau refuzul trecutului reprezintă un proces de vindecare și cunoaștere personală. Cele două valențe ale memoriei, cea afectivă, respectiv cea colectivă, se completează într-un arhipelag fotografii și colaje definite ca borne ale amintirii unei ere dominate de cultul personalității lui Ceaușescu.
Vă invităm să răspundem împreună la întrebarea care unește întregul itinerar vizual: unde este rădăcina nostalgiei? Este ea constituită din regretele unui timp pierdut sau din amintirea unei tinereți edulcorate de impactul memoriei colective? Acest vaccin are rolul fundamental de atinge punctele nevralgice ale privitorului, în consens sau chiar și în disonanță, cu scopul de a determina emergența gândirii critice, generate de revizitarea propriei experiențe sau a amintirilor transmise din generație în generație. Vindecarea de trecut prin „Antinostalgie” devine un reper social în care putem să trăim un prezent imun la un potențial viitor regim totalitar.
Artistul Ion Isaila este cunoscut publicului român prin lucrările sale de grafică și colaje din seria celor concepute în Germania, după ce a părăsit România. Sunt inspirate din viața în România anilor ’80, numite de noi „colaje-manifest”, prin care se angaja atunci să semnalizeze abuzurile regimului ceaușist și neajunsurile cetățenilor, adresându-se nu galeriilor de artă, ci vizând direct publicul german și român, într-un impuls genuin de activism social și cultural.
Fotografiile lui Andrei Pandele oferă poate spectrul cel mai larg de imagini ale României lui Ceaușescu. Arhitect de meserie, Andrei Pandele este unul din principalii fotografi clandestini și curajoși ai „epocii de aur”. După cum declara, el nu a acționat împotriva comunismului, ci a fotografiat ce era in jurul lui. Considerăm că instantaneele și compozițiile sale reprezintă o capsulă a timpului unde se păstrează o lume reală, pe care suntem îndemnați să nu o idealizăm, sau să nu ne dorim să o retrăim.
Vă invităm vineri, 17 iunie 2022, ora 17:00, la vernisajul expoziției de fotografii și colaje „ANTINOSTALGIA” semnată Andrei Pandele și Ion Isaila. Expoziția va fi găzduită de MNArT până în 20 iulie 2022 și poate fi admirată de miercuri până duminică între orele 13:00-21:00.
Între 15 și 17 iunie 2022, Societatea de Studii Românești organizează la Timișoara împreună cu Universitatea de Vest, Muzeul Ororilor Comunismului în România și Muzeul Național de Artă Timișoara conferința cu tema „Granițe și transferuri”. Se vor întâlni în Banat specialiști în studii românești care vor reflecta împreună de o manieră formală sau informală asupra modului în care granițele geografice, istorice, conceptuale creează și conectează culturi sau le singuralizează la nivel imaginar sau real. Pe lângă numeroase panel-uri individuale, lansări de carte, vizionare de film documentar, conferința va găzdui și deschiderea expoziție „ANTINOSTALGIA” a artiștilor Andrei Pandele și Ion Isaila.
De asemenea, pe 16 iunie 2022, la ora 17:00, tot parte a evenimentelor dedicate conferinței „Granițe și transferuri”, în Sala Barocă va rula, „Fragile”, un documentar despre vulnerabilitate, dar și despre puterea femeilor. Filmul încearcă să documenteze și să împărtășească poveștile de viață a româncelor care se luptă cu abuzul, cu tensiunile create de prejudecățile altora și de normele sociale și cu un stat care își ignoră cetățenii. Fragile încearcă să încurajeze persoanele care au nevoie de ajutor să apeleze la experți pentru sprijin, demonstrând că există o rețea de organizații care se preocupă de protejarea și promovarea drepturilor femeilor.

Distribuie acest articol Oficial Media
Share

In atentia ta

Mesajul prim-ministrului României, Nicolae-Ionel Ciucă, transmis cu ocazia comemorării Pogromului de la Iași Comemorăm astăzi unul dintre cele mai tragice episoade din istoria noastră națională. Pogromul de la Iași, din vara lui 1941, din capitala Moldovei este, totodată, cunoscut drept cel mai mare masacru antisemit de pe teritoriul României din epoca modernă. Acum 81 de ani, femei, bărbați, copii, fără nicio vină, au devenit victimele unei politici antisemite genocidale și ale unor decizii politice și militare care au schimbat pentru totdeauna istoria orașului, structura demografică și conviețuirea cu un trecut interetnic și religios de sute de ani. Hărțuite, umilite, torturate, lovite cu bestialitate, urcate în trenuri de marfă, despărțite de propriile familii, împușcate sau ucise prin metode brutale, aruncate în gropi comune, victimele Pogromului de la Iași au nevoie de o comemorare permanentă din partea statului și a societății. Trebuie să continuăm să vorbim, să cercetăm, să investigăm atent, să punem întrebări, să identificăm probe documentare și răspunsuri pentru felul în care autoritățile din acea vreme, militare, administrative și civile s-au angrenat într-o operațiune de o amploare fără precedent, care a deschis calea deportărilor de mai târziu, masacrelor, barbariilor de neimaginat și sutelor de mii de crime împotriva populației evreiești. Pogromul de la Iași a schimbat cursul istoriei și în doar câteva zile peste 13.000 de evrei au pierit, iar alte mii au rămas cu traume pentru tot restul vieții. Am spus-o deseori, Holocaustul a fost cea mai mare tragedie a umanității din toată istoria noastră globală, unde dezumanizarea, crima, folosirea instituțiilor și birocrației statului pentru eliminarea a milioane de oameni au făcut ca nimic să nu aibă precedent în trecutul nostru de la acel moment. Amploarea, organizarea, desfășurarea și consecințele Pogromului de la Iași ne îndeamnă la o reflecție, o asumare a responsabilităților și o rememorare continuă a faptelor, o atitudine de recunoaștere și condamnare a participării României în Holocaust. Dar ne îndeamnă să privim și la gesturile de solidaritate care au salvat vieți importante și au dat sens umanității. În bilanțul celor peste opt decenii de la tragedia evreilor ieșeni și români identificăm perioade întregi de ocultare, de relativizare și de minimizare a responsabilităților atât înainte, cât și după 1989, dar și evoluții încurajatoare care ne dau speranțe pentru anii și deceniile viitoare. Vreau să felicit și să subliniez rolul pozitiv jucat de administrația de la Iași în ultimii ani în promovarea și protejarea memoriei victimelor Pogromului. Ceremoniile, evenimentele comemorative, acordarea unor nume legate de desfășurarea evenimentelor din 1941 unor locuri publice, acordarea titlurilor de cetățean de onoare supraviețuitorilor, dar mai ales realizarea unui muzeu memorial în clădirea și curtea fostei chesturi de poliție, toate acestea reprezintă repere și exemple pentru felul în care trecutul este asumat, memoria victimelor este protejată și educația civică este răspândită și popularizată. România a făcut progrese impresionante în ultimele două decenii în domeniul memoriei Holocaustului, lucru recunoscut de forurile internaționale și de partenerii noștri euroatlantici. Un stat puternic își asumă trecutul și cu cât vorbește mai deschis despre acesta, cu cât devine mai rezilient în fața vulnerabilităților contemporane, a teoriilor conspirative și a propagandei revizioniste. Încurajez, în continuare, autoritățile locale și centrale să marcheze acest eveniment și datele din istoria noastră care vorbesc deopotrivă despre asumare și responsabilități. Ca prim-ministru al României, reafirm cu această ocazie angajamentul ferm și total al Executivului pe care îl conduc pentru promovarea politicilor memoriei Holocaustului, combaterea antisemitismului, pentru susținerea educației despre Holocaust și a cercetării, pentru sprijinirea supraviețuitorilor, prin instituțiile, reprezentantul special al Guvernului, Institutul Elie Wiesel, coordonatorul grupului interministerial și toți ceilalți actori implicați. Comitetul interministerial pe care l-am format pentru monitorizarea implementării primei strategii naționale pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură are un rol pivotal. Este un instrument care angajează toate instituțiile responsabile, lucrează aplicat și mă informează permanent asupra modului în care administrația răspunde planului de măsuri pe care-l punem în aplicare și care va produce – am deplină încredere – schimbări cu impact în societate. Astfel, misiunea administrației și a instituțiilor în ceea ce privește angajamentele asumate de România în materia protejării victimelor Holocaustului este una precisă. De aceea, este foarte important ca, în perioada imediat următoare, Ministerul Educației să se aplece cu atenție asupra construirii programei care va sta la baza disciplinei „Istoria Evreilor. Holocaustul” pe care Parlamentul a votat-o cu o largă majoritate, iar Președintele României a promulgat-o, marcând astfel o voință politică și civică apreciabilă în direcția educației privind Holocaustul și pentru prevenirea atrocităților, promovării toleranței, diversității, spiritului civic. Încurajarea și susținerea universităților pentru a îmbunătăți și crea noi programe de studii în aceste domenii este fundamentală, iar dezvoltarea unor proiecte educaționale și culturale care să contribuie la creșterea rezilienței României în fața pericolelor reprezentate de antisemitism, xenofobie, discriminare, discurs instigator la ură trebuie să constituie, în continuare, o prioritate pentru actorii responsabili. În același timp, este nevoie ca legislația care condamnă antisemitismul, negarea Holocaustului, promovarea persoanelor condamnate pentru crime de război sau discursul instigator la ură să fie însușită și aplicată mai bine de către cei care au această datorie. Totodată, este esențial ca istoricii și cercetătorii să aibă, în continuare, acces cât mai larg la documentele și arhivele care scot la lumină crimele și abuzurile regimurilor totalitare. Toate aceste eforturi contribuie la schimbarea în bine a țării și la imaginea României în lume, dovedind, în același timp, că progresele realizate de țara noastră în această direcție sunt profunde și substanțiale. În actualul context, marcat de amenințări directe și de război la granițe, de crize succesive provocate, trebuie să reafirmăm importanța valorilor comune pe care s-a construit baza societăților moderne de astăzi, în special după cel de-al Doilea Război Mondial, dar și România euro-atlantică în ultimele decenii. Libertatea, susținerea principiilor democratice, egalitatea, respectul pentru drepturi civile, diversitate și alegeri individuale trebuie să fie apărate în fiecare zi de stat, cetățeni și instituții. Ele au nevoie de solidaritatea noastră, de reacția profundă a fiecăruia dintre noi nu doar pentru a le apăra, dar și pentru a respinge pericole precum discursul instigator la ură, distorsionarea faptelor trecutului și revizionismul istoric. În final, aș vrea să subliniez, încă o dată, că lecțiile trecutului și, deopotrivă, ale prezentului ne spun, zi de zi, că memoria atrocităților, identificarea autorilor și comemorarea victimelor constituie o responsabilitate fără sfârșit. Iar istoria Pogromului de la Iași și a victimelor sale trebuie să fie un astfel de reper. Să ne amintim de toţi cei care au pierit în Pogromul de la Iași și în timpul Holocaustului şi să ne rugăm în fiecare zi ca memoria lor să rămână neștearsă!