ASTĂZI ESTE PAȘTILE BLAJINILOR sau a ROHMANILOR

Sărbătorită preponderent, în Europa de Sud-Est, această sărbătoare are la bază pomenirea celor decedați și anume a rudelor și prietenilor apropiați. De Paștile Blajinilor credincioșii vizitează mormintele rudelor/apropiaților de la cimitire, le aduc în ordine, iar după slujbă preoții săvârșesc sfințirea lor. Țara unde sărbătoarea ia cea mai mare amploare este Republica Moldova, unde ziua de luni de după duminica Paștelui Blajinilor (la o săptămână după Paștile creștin-ortodox) este declarată oficial ca fiind zi liberă.

În capitala Republicii Moldova, în Chișinău, tradițional de Paștele Blajinilor municipalitatea pune la dispoziția populației rute de autobuz gratuite către cel mai mare cimitir din țară și unul din cele mai mari din Europa – Cimitirul Sfântul Lazăr (Doina). La slavii de est ortodocși există o sărbătoare similară, numită Radonița (Радоница) la ruși, Radaunița (Радаўнiца) la bieloruși și Provodî (Проводи) la ucraineni, sărbătorită în ziua de marți de după Duminica Tomii. În perioada comunistă sărbătoarea nu se putea ținea lunea, aceasta fiind zi de muncă, de aceea a apărut obiceiul de a pomeni pe cei răposați duminica, zi oficială de odihnă, ceea ce nu corespunde tradițiilor, întrucât Biserica Ortodoxă nu oficiază pomenirea morților în Săptămâna Luminată, inclusiv în Duminica Tomii, fiind vreme de bucurie pentru Învierea Domnului. Pomenirile în alte zile apropiate Paștilor Blajinilor, nu sunt o regulă oficială, consfințită de Biserică, ci doar o practică locală. În poveștile populare, Blajinii sunt blânzi, înțelepți și fericiți, nu cunosc războiul, răul, ura ori minciuna. Paştile lor cade întotdeauna în ziua de luni din a doua săptămâna după Paști. Chiar dacă s-a încheiat Săptămâna Luminată și Porțile Raiului s-au închis, cerurile vor rămâne deschise până la Rusalii, făcând posibilă comunicarea dintre cele două lumi. Se spune că astăzi sufletele morţilor se întorc acasă pentru a se ospăta, iar dacă cineva uită să le împartă de pomană, vin noaptea să ceară de mâncare. E ziua Blajinilor și trebuie respectată așa cum se cuvine. Blajinii sunt entități mito-folclorice despre care se povestește că trăiesc pe Tărâmul Celălalt, în Ostroavele Albe ale Apei Sâmbetei, râu mitic aflat la hotarul dintre cele două lumi. Li se mai spune ragmani, rohmani sau rugmani și se crede că s-au întrupat din sufletele curate ale copiilor morți nebotezați sau că ar fi descendenți ai oamenilor primordiali, prezenți la Facerea lumii. Potrivit cercetătorilor, numele de Rohmani vine din limba tracă, de la supranumele Zeind-Roymenos (Sfântul Luminos) dat Cavalerului Trac, o zeitate prezența în antichitatea dobrogeană, oltenească și transilvană. Singurul moment din an când oamenii pot comunica cu ei este cel pascal. Atunci, fetele „mari” și femeile „iertate” aruncă coji de ouă vopsite pe în râuri pentru ca, o săptămână mai târziu, să primească și ei vestea Învierii. Dacă lipești urechea de pământ, îi poți auzi cum se bucură de sărbătoare. Se spune că de Paștile lor se căsătoresc și, pentru a-și duce neamul, rămân împreună cu nevestele între 6 şi 30 de zile, trăind apoi,  numai în post și rugăciune.Sărbătoarea Blajinilor a fost consemnată în aproape toate țările din sud-estul Europei, unii etnologi derivând denumirea de „rohmani” din cea a „brahmanilor” indieni și susținând originea indo-europeană a acesteia. De Paștele Blajinilor nu se pomenesc doar morții cunoscuți pe linia ascendentă a unei familii, ci întregul neam al strămoșilor comuni: Uitații, Neștiutți, Albii. Fiecare femeie aduce cu ea un ștergar strâns la un capăt și legat cu o lumânare. Aceste ștergare se dăruiesc preotului care citește pomelnicele. Există și credință că ei provin din copii nebotezați, morți imediat după naștere. Alteori sunt priviți că fiind cei care susțîn stâlpii pământului. Fără Blajini, lumea s-ar scufundă în haos. În unele versiuni, Blajinii sunt identificați cu urmașii celor care n-au mai reușit să traverseze marea, atunci când Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană, despărțind apele. Aceștia au rămas pe o insula foarte aproape de Răi, pe unde trece Apa Sâmbetei.

În Bucovina se spune că:  „Blajinii sunt jumătatea de sus om, iar jumătatea de jos pește și trăiesc într-un pârâu; femeile și fetele lor cânta foarte frumos, încât răsună văile de cântecele lor melodioase”. Există credințA că Dumnezeu a creat mai întâi uriașii. Pentru că se rĂzboiau între ei, Dumnezeu i-a lăsat să piară și i-a creat pe Blajini. 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share