Aurelian Cotinescu- ascensiune pe Vârful Aconcagua. Pas cu pas despre aventura pe acoperișul Americii Latine într-un interviu cu temerarul târgoviștean

Aconcagua, marea provocare din Americi. Seven Summit. La început de an 2023 montaniarzii noștri nu au stat degeaba. Trei săptămâni extreme pentru Aurelian Cotinescu- ascensiune pe Vârful Aconcagua. Zbor peste Europa, peste Atlantic, peste Americi. In final, cel mai înalt vârf din lume dacă excludem Asia. 

Aurelian Cotinescu– ascensiune pe Vârful Aconcagua pe care a reușit să-l atingă în date de 25 ianuarie 2023. Aconcagua, 6961m, în original în spaniolă, Cerro Aconcagua se află pe teritoriul Argentinei și este simultan cel mai înalt munte din ambele Americi, din emisfera sudică și emisfera vestică, precum și cel mai înalt munte din afara Asiei și unul din Cele șapte vârfuri importante ale lumii, fiecare dintre ele fiind cel mai înalt al continentului sau al sub-continentului din care face parte.

Nu putea lipsi un interviu cu temerarul târgoviștean imediat la sosirea sa acasă, după aventura extremă la 6961 de metri, peste mări și țări.

Aurelian Cotinescu- ascensiune pe Vârful Aconcagua

C.I. Asta a fost pentru tine de departe ascensiunea cea mai solicitantă sau care au fost explorările extreme pe care le-ai avut înainte?

A.C. Putem să spunem de faptul că am ajuns pe Kilimanjaro la 6000 m, putem să spunem că am fost pe Elbrus, cel mai înalt vârf din Europa, în Caucaz, 5600m, pe Elbrus cu ceva ani în urmă, apoi a urmat Kilimanjaro. A fost și o încercare în Pamir, în Kurdistan unde m-am oprit la 5300 m datorită vremii.

Am avut niște probleme și cu mâncarea, ne-au furat mâncarea în tabăra de la 5300 m, a trebuit să coborâm, dar experiența din Pamir a fost importantă pentru că am stat trei zile la minus douăzeci și ceva de grade. Am stat în cort și e o zonă destul de periculoasă din punct de vedere al crevaselor, avalanșe și foarte multă zăpadă. Experiența din Pamir chiar a contat, m-a ajutat pentru Aconcagua.

C.I. A contat cum spui tu, a propos de gradul de pericol, chiar mă uitam pe o statistică și Aconcagua are o rată de mortalitate de 0,6%, deci din 180 de temerari, unul moare în această expediție.

A.C. Da, pot să spun că aici elicopterul evacua în medie unul sau doi pe zi. Oameni care erau epuizați sau care aveau lovituri. Cam zilnic erau cazuri de oameni care cădeau sau care se accidentau.

C.I. Pe ce seamă pui aceste accidentări: neatenție, epuizare fizică?

A.C. Și epuizare fizică, este un munte dificil, e un munte foarte înalt, e un munte în care condițiile climatice s-au schimbat foarte mult. Eu am studiat muntele acesta vreo jumătate de an și în toate filmările de pe youtube apărea ca un munte arid cu foarte puțină zăpadă, doar în anumite zone. Acum, pe acest munte a nins enorm de mult. Cei care lucrau acolo la parcul național, cineva care lucra acolo de 9 ani spunea că e pentru prima oară când vede ninsoare vara la nivelul acesta…

C.I. Să înțeleg că ai avut în echipament colțari și piolet, ai fost pregătit pentru gheață și zăpadă?

A.C. Da, am avut piolet, dar pentru Aconcagua toată lumea spunea că nu e nevoie de piolet. Acum de la 5000 de m în sus era zăpadă și foarte multă gheață iar vântul era deosebit de puternic.

C.I. Cum te-ai antrenat tu pentru frig și pentru altitudine?

A.C. Antrenamentele sunt cele pe care le face orice om care vrea să ajungă la înălțime. Să combini antrenamente de înot cu anduranță, cu antrenament de sală.

C.I. Ai făcut și ceva ieșiri montane ca să te obișnuiești cu altitudinea?

A.C.Nu am avut unde să merg, am fost în urmă cu un an pe Kilimajaro.

C.I. Da, despre asta am vorbit la timpul potrivit, o altă reușită a ta. Acum ai bifat și cel mai înalt vârf din America de sud, cel mai înalt vârf din Africa îl ai, cel mai înalt din Europa îl ai….Esti în summit ca să zicem așa

A. C. Da, exact. Acum America latină… Da, din cele Seven Summit, am făcut trei.

Aurelian Cotinescu- ascensiune pe Vârful Aconcagua

”Vis împlinit!🇷🇴
Pe 25.01.23 la ora 15.00 am reușit să ajung pe Vf. Aconcagua.🏔️🇦🇷
Am plecat dimineață la ora 6.15 din tabăra Colera(6000m) pe un frig cumplit de – 35°C și vânt de 65-85 km/h.
Au fost 13 ore foarte solicitante.
Foarte rar am privit către vârf, concentrarea mea a fost la fiecare pas pe care îl făceam, atent la semnalele date de minte și ignorând slăbiciunile corpului.
Încă de la început am avut probleme cu mănușile care erau pentru 7000 de m dar care nu îmi protejau degetele suficient de bine.
Salvarea a venit de la încălzitoarele chimice de 25 de lei pe care le-am luat în ultima clipă din Târgoviște. Ele mi-au salvat degetele și întregul efort de până atunci.” Aurelian Cotinescu- ascensiune pe Vârful Aconcagua

Lipsa oxigenului și frigul

C.I. Mai există punctul acela medical în tabăra avansată, se mai ocupă echipa de medici din tabără de starea de sănătate, inimă, tensiune, de saturația de oxigen?

A.C. Da, la 2300 de m îți face prima verificare la tot ce înseamnă oxigen, saturație de oxigen, inimă, plămâni și apoi la 4300 m se reia. Trebuie să ai viza doctorului ca să poți să urci mai sus. Argentinienii sunt bine organizați acolo.

C.I. De ce ați ales ruta pe Santiago de Chile și nu pe Buenos Aires, este distanța mare dintre Mendoza și Buenos Aires?

A.C. Nu, n-a fost asta, cred că a fost mai degrabă alegerea companiei de aviație, companiei care a luat biletele. Cu un tarif mai bun, pentru că știi foarte bine că s-au scumpit foarte mult biletele.

 

C.I. Ca să spun așa pentru cititorii noștri, cei temerari, cei care atacă astfel de proiecte, ce buget le-ai sugera să aibă pentru astfel de expediții?

A.C. Un buget onest să știi că este undeva la vreo 7000, cam pe acolo. Cu taxa de ascensiune, cu avion, cu tot ce înseamnă cazări, cu ghid, să ai un ghid. Poți să te duci fără ghid, dar sincer să spun eu nu aș recomanda numănui să se ducă fără ghid. Adică fără un om care știe muntele, eu nu aș recomanda. Riscul de a rămâne acolo și de a intra în încurcătură e foarte mare.

Noi am avut o coborâre foarte aventuroasă în sensul că am nimerit într-o ninsoare abundentă cu vânt foarte puternic și abia am reușit să găsim drumul de întoarcere. Ghidul rămăsese în urmă cu unul dintre colegii mai întârziați și noi a trebuit să ne găsim singuri drumul. Dar îți spun sincer, mă întrebam dacă îl mai găsim.

C.I. Și acum te referi la un ghid care cunoaște strict varianta de vârf, nu te referi la un ghid pe care să-l iei de acasă, care să știe să meargă la Mendoza, care să știe să meargă în rezervație, tu te referi la un ghid care să cunoască poteca.

A.C. Să cunoască vârful efectiv, să cunoască și problemele de acolo, să cunoască și cum merg lucrurile pentru că este un munte solicitant și dacă nu-ți calculezi bine pașii, nu-l faci. Este ceea ce mi s-a întâmplat mie în Pamir. Nu am avut o echipă suficient de puternică, am mers fără ghid, nu ne-am calculat suficient de bine pașii pentru că nu aveam experiență suficientă la vremea respectivă și am ratat vârful.

C.I. Este important să știi când să renunți, este bine ce ai făcut, e bine să identifici, zic eu, și cred că ești de acord cu mine, să identifici când e momentul să renunți.

A.C. Categoric asta, pentru că până la urmă te poți întoarce oricând să faci acel vârf. Trebuie să fii în siguranță, trebuie întotdeauna să-ți dozezi efortul astfel încât să te poți întoarce, asta e cel mai important.

C.I.  Câte zile per total, Aurelian, a durat aventura și dacă poți să-mi spui câte zile de trekking curat? Aurelian Cotinescu- ascensiune pe Vârful Aconcagua

11 zile cu rucsacul în spate

A.C. Noi am ales un pachet de 19 zile, dar în munte efectiv am stat 11 zile, pe picioare, cu rucsac în spate în munte 11 zile. Pentru că perioada de aclimatizare e destul de lungă …e foarte important să faci acest parcurs pentru aclimatizare, să urci la altitudine cât mai înaltă și să dormi la o altitudine mai joasă, de regulă cu 1000m mai jos decât altitudinea pe care ai atins-o în ziua respectivă

C.I. Asta voiam să te întreb eu, cam de la ce altitudine a început pentru tine partea grea a expediției, adică ai început să resimți frigul, saturația scăzută de oxigen?

A.C. Saturația scăzută de oxigen o simți cam de când treci de la 2500-3000 încolo, începi să resimți puțin scăderea densității oxigenului. De la 4300 devine mult mai accentuată și de acolo începi să faci pașii mult mai mici și deja începi să-ți dozezi efortul. Adică de la 4300 m trebuie să-ți dozezi fiecare efort astfel încât să ai suficientă energie să atingi vârful ulterior. Trebuie să ai grijă la ce mănânci, trebuie să ai grijă ce bei, să te hidratezi puternic, să bei 5-6 litri de apă zi de zi. Trebuie să-ți asiguri acea apă.

C.I. Ceva pastile la voi pentru apă?

A.C. Să știi că noi am folosit apă imbuteliată pe care noi am cărat-o pentru că și apa din ghețar – să știi că eu am băut foarte multă apă fiartă din ghețar, este ok, dar nu e la fel de bună ca apa minerală pe care o ai îmbuteliată. Adică apa minerală-plată.

”De patru zile nimeni nu mai urcase pe vârf datorită condițiilor meteo foarte proaste, dar noi am continuat conform planificării inițiale.
După ce am atins vârful la ora 15.00, am coborât primul(conștient fiind că trebuie să ies din zona cea mai periculoasă cât mai am energie suficient de multă) urmat de încă 3 colegi.
Vremea s-a schimbat imediat sub vârf, într-o ninsoare abundentă cu vânt foarte puternic.
Cu mare greutate ne-am găsit drumul de întoarcere (cred că rugăciunile ne-au fost auzite) și după 13 ore am ajuns la corturi epuizați cu gândul la ceilalți 5 colegi care erau în urma noastră cam cu o oră.Nu știam că au probleme mult mai mari decât cele întâmpinate de noi.M-am băgat în sac și fără să mănânc sau să beau ceva m-am culcat câteva ore bune până când vântul de 120km/h ne-a trezit cu senzația că urmează să ne rupă cortul.
Cum s-a luminat, pe același vânt puternic, am strâns totul cu mare greutate și am coborât câteva ore bune până în tabăra de bază (4300m)” Aurelian Cotinescu- ascensiune pe Vârful Aconcagua

C.I. Cum a reacționat familia, doamna Cotinescu, cei apropiați?

A.C. În general familia nu primește foarte bine genul acesta de evenimente, mai ales fetița care are 13 ani, nu a fost deloc bucuroasă, dar eu am promis familiei că e ultima ascensiune pe care o fac la nivelul acesta înalt și totuși vreau să-mi asum acest risc și să ating obiectivul respectiv pentru că e un vis al meu și eu mereu am crezut că pot să ating această altitudine. Și atunci m-am pregătit, mi-am asumat acest lucru, am convins și familia și până la urmă am plecat. Totul a ieșit bine.

Rupt de comunicarea cu familia – tehnologia nu ajută după 4000m

C.I. Până unde ai putut să păstrezi legătura cu ei?

A.C. Până la 4300 de m poți să cumperi internet dar e de proastă calitate și foarte greu reușești să vorbești acasă. Dar de la 4300 m in sus nu am mai păstrat legătura în cele 4 zile de ascensiune spre vârf nu am avut cum să-i contactez.

C.I. și ca o paralelă, că începusem noi să vorbim de colțari și de piolet, până la urmă nu ai folosit pioletul, sau l-ai folosit?

A,C. Nu, pioletul nu l –am folosit , chiar l-am lăsat în bază, pentru că toată lumea spunea că nu ai nevoie de așa ceva la altitudine dar s-a dovedit că era totuși nevoie. Pentru că a nins foarte mult, ți-am spus, clima s-a schimbat pe acest munte și ai nevoie.

C.I. Câte grade erau jos în Mendoza când ai plecat?

A.C. Erau 32 grade când am plecat și am ajuns la -35.

”Statistica spune că 4 din 10 urcă Aconcagua.
La noi media a fost mai buna 9 din 11(și datorită experienței ghizilor Mitza și Anca)dar:
–un coleg a urcat doar până la 5600m datorită unor probleme medicale
–alt coleg a urcat până la 6300m dar a coborât datorită unor probleme fizice și de echipament.
–alt coleg a făcut vârful dar la coborâre a căzut 25 de m pe versant în zona Canaletta.
A fost salvat de experiența ghidului Mitza Matei și cu ajutorul colegilor a fost evacuat a doua zi cu elicopterul de la 5600m. Dumnezeu l-a ajutat și a scăpat doar cu câteva probleme.
– colegul meu de cort a făcut vârful dar în tabăra de bază (4300m) a fost anunțat de doctor ca are început de edem pulmonar și trebuie evacuat în Mendoza.
Acum este bine, oricum este un optimist vesel din fire🙂.” Aurelian Cotinescu- ascensiune pe Vârful Aconcagua
Aurelian Cotinescu- ascensiune pe Vârful Aconcagua

C.I. Adică diferență de 60 grade pe care să o suporte corpul, cu adevărat ți-ai testat limitele.

A.C. Da, o diferență enormă. Plus că ultravioletele știi cât ard la altitudine. La cort nu am avut nicio sursă de căldură, doar sacul de dormit, în rest am avut butelie unde ne încălzeam apa pentru mâncare. Am folosit primusul destul de intens, adică am consumat două butelii în expediție și ne-am asigurat tot ce am avut nevoie. Nu venea nimeni să iți aducă micul dejun la pat.

C.I. Ați avut porteri sau v-ați cărat singuri bagajul?

A.C. Este riscant să cari un rucsac de 50 kg la altitudinea respectivă te epuizează. Îți micșorează dramatic șansele de a ajunge să mai faci vârful și atunci e de preferat să ghidezi spre porteri o cantitate mică, poți să ghidezi 4 kg. Pentru că ți-am zis, costurile sunt enorme, iar acolo trebuie să calculezi tot și deșeurile pe care le ai. Îți cere absolut totul la întoarcere, trebuie să predai absolut totul. De la deșeuri până la mizerie etc, totul trebuie să aduci înapoi, să le predai, este un munte curat, este un munte pe care argentinienii chiar se chinuie să-l păstreze curat. Și atunci toate kg astea trebuie să le calculezi bine pentru că altfel te epuizează. Trebuie să ai grijă ce cari dar și ce aduci înapoi.

C.I. Ai avut în minte să renunți pe toată durata, mai ales pe partea de sus a traseului?

A.C. Au fost foarte multe provocări, în sensul că organismul suferă la acea altitudine…..este o bătălie a ta cu tine însuți. Normal că subconștientul îți cere ca tu să cobori, să te protejezi și să nu mai supui corpul la acele cazne fizice, dar trebuie să duci bătălia mai departe. Mentalul trebuie să-și impună punctul de vedere.

C.I. Până la urmă tu ca om ti-ai testat limitele și te-ai pus și față în față cu tine.

A.C. Bătălia pe munții înalți este cu tine. Mai puțin cu muntele. Cu muntele nu te bați. Încerci să găsești soluții în condițile respective, să-ți atingi obiectivul… În condițiile date tu trebuie să reușești să-ți atingi obiectivul sau să realizezi că nu poți să-l atingi și să te întorci. Și să-ți asumi asta. Noi am avut fericirea sa reușim să-l atingem.

Două persoane nu au reușit să urce din grupul nostru. Noi am plecat, ca să și spun asta, nu ne cunoșteam între noi, îl cunoșteam doar pe ghid, pe Mitză Matei, el e un tip din Brașov, și unul dintre cei mai importanți ghizi din România și chiar și-a dedicat întreaga carieră ascensiunii pe munți înalți. Prin intermediul lui am cunoscut și eu echipa, oameni foarte profesioniști în diverse domenii și care aveau și această ambiție de a reuși pe munte.

C.I. Avuseseră toți anterior ascensiuni montane înalte?

A.C. Nu toți au avut ascensiuni peste 6000 de m, majoritatea erau până în 6000 de m ca nivel. Făcuseră munte și foarte mult sport. Adică toți erau oameni care făceau sport regulat.

C.I. Nefiind un traseu foarte tehnic, nu a necesitat abilități de escaladă. Specialiștii spun că deși Himalaya are vărfuri de peste 8000m, în Himalaya te descurci mai bine cu saturația de oxigen decât în Aconcagua.

A.C. Pentru că Aconcagua este un munte apropiat de deșert și este un aer foarte foarte uscat. Pot să spun că toți cei care au urcat în Himalaya, toți spuneau că Aconcagua este un vârf foarte greu. Oameni care urcaseră 8000 în Himalaya, spuneau de Aconcagua că este foarte greu.

C.I. Specialiștii spun că partea de saturație de oxigen, partea de altitudine o duci mult mai greu în Aconcagua, decât în Himalaya….ai simțit-o pe pielea ta.

A.C. Da, categoric o simți mai ales problema cu saturația oxigenului o resimți zdravăn. Adică pași mici și foarte multe inspirații și expirații după care iar pași mici …. Pe vârf am stat 10 minute, am făcut un fimuleț, am făcut poze, am făcut tot ce trebuie, după care am coborât pentru că eu știu foarte bine că te minți singur… la înălțime ai prostul obicei să te apuci să te minți singur… gata am făcut vârful e multă fericire, ti-ai împlinit obiectivul, dar uiți de faptul că trebuie să-ți păstrezi o rezervă mare de energie ca să te întorci, iar eu eram conștient că trebuie să-mi folosesc acea rezervă de energie rămasă ca să mă întorc în siguranță și cât mai repede să plec din zona cea mai periculoasă a vârfului. Adică să cobor. Am avut colegi care au întârziat pe vârf și care ulterior au avut probleme.

C.I. Da, ați avut un coleg care a și căzut dacă am înțeles?

A.C. Da, am avut un coleg care s-a accidentat întrun loc unde cu 4 zile înainte căzuse altcineva, un polonez mi se pare, căzuse 70 m pe versant și acuma a căzut și colegul nostru la fel, pentru că a întârziat, a ajuns pe vârf puțin mai târziu, eu m-am întâlnit cu el exact la coborâre, a atins vârful, după care a intârziat și pe vârf un sfert de oră și când a coborât de acolo era deja foarte foarte epuizat. Starea de somnolență este omniprezentă și dacă nu ești atent cum o controlezi ajungi foarte ușor la limita în care îți vine să închizi ochii și să uiți.

C.I. Apropo de somnolență, reușești să dormi acolo în condițiile alea? Aurelian Cotinescu- ascensiune pe Vârful Aconcagua

A.C. Nu poți să dormi, în cort ești aproape ca întro mașină de spălat, vântul bate foarte puternic, eu am avut a doua zi dimineață după vârf, în noaptea aceea când am ajuns în cort, vântul a bătut cu 120 km. Asta ne-au spus rangerii parcului pentru că ei urmăreau de la 5600 prin binoclu toată traversarea pe anumite zone. Și vedeau și felul cum te miști și atunci știau dacă ai un rănit sau nu ai un rănit cu tine. Adică atât de multă experiență au oamenii aceștia încât pot face acea apreciere.

C.I. Înainte aveau și un ghid, mai comunicau prin stație, acum nu știu dacă se mai procedează așa.

A.C. Si ghidul nostru a avut stație, chiar dacă la un moment dat bateriile au cedat, dar a reușit să comunice când a avut probleme. Cei din bază nu au putut să facă nimic pentru că era viscol foarte puternic, nu au putut să trimită o echipă. Au rugat un ghid polonez de la 6000 de m să ducă niște ceai în întâmpinarea alor noștri, cei care erau în urmă. S-au întâlnit la o jumătate de oră de tabără, adică nu a fost nevoie de foarte mult efort din partea polonezului pentru că se apropiau ai noștri de corturi.

 

C.I. Care a fost numărul de zile în care ai suportat chinul din corturi?

A.C. Trei zile stai la 6000 de m. Ajungi la 6000. Râmâi acolo aproape o zi întreagă, pleci dimineață spre vârf, te întorci, dormi încă o noapte acolo și a doua zi dimineață pleci. Adică aproape 3 zile stai la 6000 de m într-un aer foarte rarefiat cu vânt foarte puternic și pe un frig intens. Trei zile trebuie să înduri zdravăn și mai ai o zi la 5600, la a doua tabără. La 5000 ete prima, la 5600 a doua și la 6000m a treia.

C.I. Nu putem să nu vorbim puțin și de ruta politică pentru cititorii noștri pentru că trebuie să știe că ești unul dintre liderii organizației PNL Dâmbovița, ești un om important în administrația orașului, că faci parte din Consiliul Local Municipal Târgoviște, ai fost principalul contracandidat al actualului primar, acum ești al doilea om din partid. Ce ai putea să-mi spui de colegii tăi, te-au contactat, ai vorbit cu ei?

A.C. Cu colegii m-am întâlnit la sediu zilele astea pentru că e foarte mult de lucru și de organizat, dar am ajuns la firmă în primul rând și apoi la sediu…

Aurelian Cotinescu, PNL: România se dezvoltă bine, dar din păcate, neuniform economic și teritorial

C.I. Iată, ai atâtea implicații și profesional și politic.

A.C. Da, de asta și am spus cu muntele, pentru mine, acum se închide o etapă. În orice caz deocamdată am alte priorități. Trebuie să găsim care sunt prioritățile și lucrurile cele mai importante.

C.I. Îți propui o variantă națională în politică, adică dacă nu ruta sudică cam grea, că e Senatul, măcar partea estică pe care e Camera Deputaților, ca să fac o glumă cu caracter alpin?

A.C. Este prematur, ca orice lucru în viață trebuie să ai o planificare și să ai niște puncte pe care să mergi… Sunt multe de discutat pe subiect dar să știi că în politică sunt foarte multe lucruri volatile. Muntele este sincer cu tine, politica nu este sinceră, o altă treabă, pe munte urci tu cu puterile tale, îți dozezi și calculezi fiecare lucru. În politică depinzi de foarte multe și depinzi de factorul uman care este schimbător.

C.I. Mi-ai oferit o frază de încheiere senzațională, ai spus niște adevăruri colosale.

Aurelian Cotinescu- ascensiune pe Vârful Aconcagua

A.C. Eu nu mă mint, nici în privința societății românești care are foarte multe lacune, nici în privința clasei politice care este oglinda societății românești. Clasa politică este ceea ce oferă poporul în momentul de față. De aceea spun că este foarte greu să calculezi exact fiecare pas. Planuri există dar contează foarte mult în primul rând cât de puternici vom fi noi ca organizație județeană. Pentru că PNL-ul a trecut prin foarte multe transformări negative la nivelul județului, cu foarte multe schimbări de președinți. Cred că de vreo 3-4 ani de zile avem stabilitate iar noi o folosim pentru construcție. În momentul de față construim foarte mult la nivelul organizației în județ. Când vom reuși să încheiem,și nu mai e foarte mult, abia după aceea putem să trecem la alte planuri. Dar deocamdată trebuie construită acea bază puternică.

Aurelian Cotinescu, mesaj pentru tinerii liberali: ”Faceți politică pentru oameni, cu credință și fără să aveți mari așteptări”

C.I. Si trebuie unitate, mai ales la vârf. Câtă vreme tu și domnul președinte Virgil Guran vă înțelegeți bine, mai aveți încă vreo doi oameni în spatele vostru, cred că lucrurile vor merge bine.

A.C. ȘI eu cred la fel. Văd foarte mulți oameni noi care au apărut și care au calitate, tineri, și care pot cu adevărat să-și aducă contribuția. Sunt sigur că vom arăta mult mai bine în anii care vor veni. Planul personal e prematur deocamdată ca să-l discutăm, dar va veni vremea în care bineînțeles fiecare trebuie să-și spună care este planul și care e dorința lui… Până atunci avem de muncit și trebuie să găsim o echipă exact cum am găsit pe Aconcagua. O echipă bună cu care am urcat, așa trebuie să găsim și în politică, o echipă bună cu care să urc.

C.I. Condusă de Miță Matei zici, cu ocazia asta să-i facem și publicitate.

A.C. Chiar merită omul, crede-mă, un om dedicat. Gândește-te că el a lucrat la o anumită structură a statului, a plecat de acolo ca să-și facă treaba de ghid montan. Ceea ce nu mulți fac din pasiune treaba asta.

C.I. Ce sfaturi le-ai da celor care vor să plece și să atace acum înălțimi? 

Aurelian Cotinescu- ascensiune pe Vârful Aconcagua

A.C. Trebuie să se gândească la schimbările climatice care modifică situația pe fiecare munte în parte. Să meargă în siguranță, să opteze pentru siguranță chiar dacă e un cost mai mare financiar. Dar să opteze pentru siguranță și asta înseamnă să meargă cu oameni care cunosc acei munți. Adică dacă mergi în Himalaya, să optezi neaparat să apelezi la localnicii de acolo și cu ei să mergi. Fără șerpași parerea mea e că nu ai ce să cauți. În rest contează foarte mult cum te antrenezi, cum te pregătești, condiția fizică și mentalul să fie pregătit.

 

”Aconcagua este un munte înalt, nu foarte tehnic dar este sigur greu de urcat.
Mă bucur că am avut această experiență, știam că pot să ating 7000m și satisfacția obținută este imensă.
Vreau să rămână ca un reper(un exemplu) pentru copii mei și să ajute în educația lor.
Mulțumesc familiei pentru sprijin ❤️
Multumesc Mitza, Anca și celorlalți colegi de expeditie
Mulțumesc Aconcagua! 🏔️” Aurelian Cotinescu- ascensiune pe Vârful Aconcagua
Aurelian Cotinescu- ascensiune pe Vârful Aconcagua

About Post Author

Distribuie acest articol Oficial Media
Share