Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Avem darul iubirii, însă iubirea este ca o plantă delicată.

Despre….iubire

O zi de toamnă pe sufletul tău: cald, soare, vânt cald și blând, multe culori, oameni veseli pe străzi (O fi de la curcubeul de ieri?) Dimineața a debutat cu un frig de zile mari: 3 grade, dar cum soarele te iubește…

Ai mers pe jos acasă, deși inițial ai vrut să îți vizitezi părinții. (Ei da, Facebook-ul te-a înnebunit astăzi cu întrebarea „La ce te gândești? „) Te gândeai că tare ți-ar plăcea un răsfăț de zile mari. Ai vrea să mergi la mama ta să te răsfețe ca în copilărie, dar să-l ia naiba de Covid.

La pas cu toamna

Pe seară gata cu gândul la răsfăț. Acasă cu tine! Este mai răcoare și stoluri înfricoșătoare de ciori (parcă am fi într-un film de Hitchcock) cârâie amintindu-ți că vine iarna. Prostul tău (adică al meu) obicei de a privi atent în jur și de a trage cu urechea te face să observi mult înaintea ta doi bătrânei, cu părul nins de ani și ușor încovoiați de grijile ce sigur nu i-au ocolit.

Au mersul șovăitor, dar el o ține după umeri, iar ea peste mijloc. Mărești pasul și te apropii. Tragi cu urechea. Au ieșit la plimbarea de seară. Domnul face o analiză a situației din țară. Te uimește profunzimea afirmațiilor, dar și nota de ironie fină la adresa politicienilor. Doamna râde cu o discreție elegantă și completează cu o glumă citită pe…Facebook

Îi depășești, dar nu te poți abține să nu tragi cu coada ochiului la ei. Au fețele brăzdate de riduri, dar ochii strălucesc de viață, mai ales când se privesc în ochi.

Ce lecție de viață oferă acești oameni minunați! Sunt trecuți bine de 80 de ani, deci au în spate un lung șir de ani petrecuți împreună. Credeți că nu au trecut prin momente grele? Nu au întâmpinat greutăți? Nu au avut zile în care au calculat ultimul bănuț ca să le ajungă de pâine?

Ba da! Sigur au avut! Dar cred că s-au ținut de mâini, s-au îmbrățișat și au mers mai departe împreună, mereu și numai împreună. Probabil că au făcut și unul și altul compromisuri , au renunțat la ambiții personale.

Mergi încet spre casă și te gândești la cât de repede renunță tinerii la o relație, la cât de intoleranți sunt.

Avem darul iubirii…

Și te gândești la proprii tăi părinți care, foarte curând, vor aniversa 64 de ani de căsnicie. Ai fi vrut să ai și tu șansa asta, dar viața nu te-a întrebat. Ea își urmează cursul ei.

Ai vrea să ai niște puteri magice prin care să umpli oamenii de înțelepciune și de iubire.

Acum te gândești la copilul tău și la prietenii pe care îi porți în suflet. Vorbești cu destinul și pui o vorba bună. Ai vrea ca măcar ei să se plimbe într-o seară cu alesul /aleasa umăr la umăr și să se gândească la tine. Iar tu de undeva de lângă luceafărul de seară să arunci peste ei praf de stele și iubire multă.

„Avem darul iubirii, însă iubirea este ca o plantă delicată. Nu o poți accepta pur și simplu, apoi s-o lași pe dulap sau să crezi că va crește singură. Trebuie să o uzi tot timpul; să ai grijă de ea și să o hrănești.”

John Lennon