Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Calendarul zilei de 16 martie. În 1871 Guvernul Lascăr Catargiu a dizolvat Parlamentul

 Calendarul zilei de 16 martie. 37: Caligula devine împărat roman după moartea unchiului său, Tiberius.
  • 455: Împăratul roman Valentinian al III-lea a fost asasinat.
  • 1457: A fost executat Ladislau de Hunedoara, fiul mai mare al lui Iancu de Hunedoara, de către nobilimea maghiară.
  • 1521: Navigatorul portughez Fernando Magellan a ajuns pentru prima dată în Insulele Filipine.
  • 1705: Antim Ivireanul a fost ales episcop de Râmnic, hirotonisirea având loc în ziua următoare. Una dintre primele măsuri pe care le-a luat în această calitate a fost instalarea unei tipografii la Râmnic.
  • 1792: Regele Gustav al III-lea al Suediei este împușcat; va muri la 29 martie.
  • 1821: Tudor Vladimirescu, ajuns la Bolintin, a lansat „Proclamația către bucureșteni“, prin care chema pe aceștia la lupta antiotomană.
  • 1871: Guvernul Lascăr Catargiu a dizolvat Parlamentul.
  • 1897: Legea pentru înființarea Societății naționale de agricultură din România.
  • 1926: Fizicianul american Robert Goddard Hutchings a lansat prima rachetă cu combustibil lichid, in Auburn, Massachusetts; aceasta s-a ridicat la o înălțime de 12 m și a zburat pe o distanță de 56 m.
  • 1935: Adolf Hitler a anulat clauzele militare aferente Tratatului de la Versailles din 1919; concomitent a fost publicată Legea reintroducerii servicului militar obligatoriu și prima utilizare a termenului Wehrmacht pentru ansamblul forțelor militare germane.
  • 1939: Al doilea război mondial: Trupele germane au preluat puterea în Cehoslovacia.
  • 1945: Orașul german Würzburg a fost distrus în proporție de 90% de un bombardament britanic, în numai 20 de minute; 5.000 morți.
  • 1947: A apărut, la București, „Revista literara” condusă de Miron Radu Paraschivescu.
  • 1963: A erupt vulcanul Agung din Bali, ducând la uciderea a 11.000 de oameni.
  • 1965: A avut loc premiera filmului Pădurea spînzuraților, în regia lui Liviu Ciulei, film distins cu premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes.
  • 1966: Astronauții americani Neil Armstrong și David Scott, aflați la bordul navetei Gemini 8, au reușit prima conectare a unei navete spațiale cu echipaj uman cu un alt obiect, o rachetă Agena.
  • 1978: Aldo Moro, politician italian, fost prim ministru, a fost răpit de un comando al grupului terorist „Brigăzile roșii”; mai târziu a fost ucis de răpitorii săi.
  • 1985: Jurnalistul american Terry Anderson a fost răpit de teroriști la Beirut (Liban) și a fost eliberat în 1991, după 2.454 de zile petrecute în captivitate.
  • 1997: Semnarea Acordului privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, adoptat la Conferința ONU de la Kyoto (Japonia), la 11 decembrie 1997.
  • 1995: Mississippi a ratificat formal Amendamentul al 13-lea, devenind ultimul stat din SUA care a aprobat abolirea sclaviei. Amendamentul al 13-lea a fost ratificat oficial în 1865.
  • 1999: Comisia Europeană prezidată de Jacques Santer și-a anunțat demisia, fapt fără precedent în istoria instituției europene. Decizia a intervenit ca urmare a unui raport foarte critic, care stabilea marea responsabilitate colectivă a Comisiei în cazurile de fraudă semnalate la sfârșitul anului 1998. În data de 24 martie 1999, fostul premier italian Romano Prodi a fost desemnat pentru succesiunea lui Santer.
  • 2005: Israel a predat oficial Ierihonul către Autoritatea Palestiniană.
  • 2011: La cinci zile după cutremurul din Japonia, împăratul Akihito, a avut prima ieșire publică, într-un discurs televizat calificat drept “fără precedent”. Suveranul nipon s-a declarat profund îngrijorat în legătură cu criza cu care se confruntă țara sa în urma seismului și a tsunami-ului și a cerut solidaritate.
  • 2012: Parlamentul Republicii Moldova alege pe Nicolae Timofti ca șef al statului.
  • 2014: Are loc un referendum în Crimeea privind alăturarea Crimeii la Federația Rusă.
  • 2014: Începe un referendum în Veneția[1] privind independeța Veneției față de Italia. Referendumul este neoficial și nu are putere juridică.

Lascăr Catargiu sau Lascăr Catargi (n. 1 noiembrie 1823, Iași – d. 30 martie 1899, București) a fost un om politic român, prim ministru al României pentru patru mandate.

Născut în Iași, în noiembrie 1823, aparținea unei vechi familii muntene, un membru al căreia fiind exilat de Matei Basarab în secolul XVII s-a stabilit în Moldova.

A aderat la petiția-proclamație adresată domnitorului Mihail Sturza la 28 martie 1848, ceea ce a dus la surghiunirea sa pe una din moșiile familiei sale din ținutul Neamț.

În timpul lui Grigore Alexandru Ghica (1849 – 1856), Catargiu a ajuns prefect al poliției (agă) din Iași. În 1857 face parte din “divanul ad-hoc” al Moldovei, o comisie aleasă conform Tratatului de la Paris din 1856, pentru a vota unirea propusă a Moldovei cu Țara Românească. Vederile sale puternic conservatoare, în special în legătură cu reforma agrară, l-au făcut să devină candidatul conservatorilor la tron în 1859, în Moldova, însă a refuzat, din dorința de a vedea să apară o singură patrie română mai puternică și mai mare. În timpul lui Alexandru Ioan Cuza (1859 – 1866), Catargiu a ajuns unul din liderii opoziției și a primit ajutor din partea lui Barbu Catargiu, un jurnalist și politician asasinat la București pe 20 iunie 1862.

În 1866 a devenit unul dintre cei trei membri ai Locotenenței Domnești care a condus statul român de la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și până la înscăunarea lui Carol I.

După ascensiunea Prințului Carol I al României, în mai 1866, Lascăr Catargiu devine președintele consiliului de miniștri (prim-ministru), dar neputând coopera cu colegii săi liberali, Ion Brătianu și C.A. Rosetti, demisionează în iulie.

După încă opt funcții ministeriale, culminând cu agitația anti-dinastică din 1870 – 1871, Catargiu a format, pentru prima dată în istoria română, la 22 martie 1871 un cabinet conservator stabil, care va rămâne la putere până în aprilie 1876. La 12 aprilie 1876 Catargiu a demisionat, fiind urmat în funcție la 9 mai de către Manolache Costache Epureanu.[1] La începutul anului 1876, guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu căuta căi de folosire a crizei orientale în scopul obținerii independenței României. La 16 ianuarie 1876, Lascăr Catargiu a dat instrucțiuni agenților diplomatici români din străinătate să facă sondaje pe lângă guvernele străine pentru a afla care ar trebui să fie rolul României în criză și dacă aceste guverne ar fi receptive față de o declarație unilaterală de independență a României. Catargiu era pregătit să colaboreze pe plan militar cu puterile aliate într-un război în Europa de Sud-Est, împotriva Turciei, doar dacă aceste puteri ar fi garantat integritatea teritorială a României și independența politică. Gheorghe Costaforu, agentul României la Viena în convorbirile sale cu ambasadorul german și cu alți diplomați i-a informat că românii erau hotărâți să rupă legăturile cu Turcia și să se proclame independenți cât mai curând posibil.[1]Puterile aliate au primit cu răceală inițiativa lui Catargiu.

Prin politica sa, care a prevenit o revoluție și a revitalizat popularitatea coroanei, a fost considerat ca nepatriot și reacționar de liberali, care au ajuns la putere în 1876; o propunere de a demite întreg cabinetul Catargiu a fost retrasă în 1878. În anul 1884 Catargiu a unit partidul său cu o grupare liberală dizidentă, condusă de Gheorghe Vernescu, pentru a forma Partidul Liberal Conservator, în care Catargiu și Petre Carp își disputau conducerea partidului.

Pentru a realiza această fuziune, Catargiu a fost nevoit să adere la anumite principii liberale: descentralizarea administrativă și libertatea presei. Noul partid va constitui cel mai important element al așa-numitei “Opoziții Unite”, față de guvernul liberal Brătianu, dar conservatorii s-au dovedit ineficienți în parlament între 1883 și 1888.

Catargiu a rămas în opoziție până în 1889, când a format un nou cabinet, fiind ministru al internelor, dar acest cabinet a căzut după doar șapte luni. În guvernul Florescu din martie 1891, a ocupat aceeași pozitie, iar din noiembrie 1891 va deveni din nou președinte al așa-numitului “mare guvern conservator” care reprezenta un partid conservator unificat ( prin unificarea dintre liberal-conservatori și conservatorii “puri” conduși de Nicolae Filipescu), păstrându-și funcția până în 1896. În această perioadă a fost responsabil pentru câteva reforme utile, mai ales financiare și comerciale. A murit la București la data de 30 martie 1899.

wikipedia.org

Chitara Verde a Cabanei Leaota – Concurs organizat de Asociația ”Om Pe Munte”

Uneori mă întreb de ce oamenii aceștia mai luptă pentru drepturi elementare. Și aici mă refer la echipa OM PE MUNTE. De astă dată Costi Țăposu, Roxana Șotârnel &Co. au pus la cale un concurs muzical More…

Calendarul zilei de 29 martie. În 1998 a fost deschis cel mai lung pod din Europa

Calendarul zilei de 29 martie.. 1461: Războiul celor două roze: Bătălia de la Towton – Eduard de York o învinge pe Margareta de Anjou și devine regele Eduard al IV-lea al Angliei. 1599: More…

Dacă urăști o persoană, urăști în ea ceva care este parte din tine

Psihanalistul elvetian Karl Gustav Jung și scriitorul Hermann Hesse au formulat răspunsuri asemănătoare legate de modul în care se enervează oamenii atât de mult. Iată câteva citate ilustrative: ”Dacă More…

Distribuie acest articol Oficial Media
Share