Când afli despre ceilalți că Pot deși tu încă șchiopătezi și îi iubești admirativ pentru asta, începi deja Să-ți FII! Aproape că EȘTI!

Fără să vreau să contrariez pe nimeni am să spun că fiecare dintre noi vine aici cu un scop de natură divină. Alegem de multe ori bucurii lăturalnice, ne întrecem câteodată în distracții grotești, doar că astfel, neglijând traiectul divin al existenței noastre, rupem comuniunea cu Universul, sau -altfel spus- o denaturăm în contra propriului nostru rost și bine implicit.

Nimic nu ne e obligatoriu, însă după ce accedem poteci obscure, după ce rătăcim haotic, precum fiara în goană furibundă spre a-și potoli nevoi imediate, primar-instinctuale, tot noi ne plângem că nu ne E.

A ne FI nu este joc de cuvinte!

Atunci când dorim realmente un anumit lucru, el potențial există înlăuntrul nostru rezolvat, obținut. Forma sub care primim FIINȚA dorințelor noastre nu este în atribuția noastră de a o alege. Dar pentru că avem obiceiul să facem mofturi în loc să acceptăm condițiile alese de univers pentru noi, ajungem să pierdem contactul cu noi înșine –cei ce putem FI și care oricum suntem fărâmă din angrenajul cosmic ce funcționează extrem de precis. Cele ce nu-s conforme perfecțiunii din care facem parte sunt șlefuite din mers, evident că fără consimțământul nostru, pentru că -evident- reprezentăm nimic în „incinta” acestui COLOS numit Univers. E însă de precizat că odată acceptată propria condiție de către fiecare din noi în această raportare de anvergură Cosmos-individ, cu ajutorul înțelegerii pașilor străbătuți de fiecare către Sine Însuși, rosul fiecăruia dintre noi începe să curgă lin, ca un izvor liniștit ce nu se abate de la albia lui pentru că acceptă că aceea Îi E. E o lecție pe care ne-0 dă Natura.

Totuși, pe cât de mici am fi, pe cât de aparent neînsemnați, ca la un semn putem deveni aliații Cosmosului și nu proprii noștri sinucigași. Și spun asta pentru că mergând pe drumul pe care Totul NE ESTE AȘTERNUT dinainte alegem -voluntar și în cunoștință de cauză- să ne fie Bine, să progresăm, să fim protejați, să urcăm către Împliniri la care am năzuit fără speranță poate. Alegem Sănătatea Sufletului dar și a Spiritului din care decurge Sănătatea anatomo-funcțională. În caz contrar, luptăm -inconștient- împotriva Eu-lui, dar și a Umanității.

Începuturile oricărei escaladări către NOU sunt anevoioase, nimic nu se întâmplă nici peste noapte, nici de la sine. Fără concursul nostru, nimic nu pică din Cer. Doar că revelațiile pe care ni le ascunde ca pe surprize plăcute Universul sunt asemeni recompensei în bomboane de ciocolată pentru un copil ce și-a făcut conștiincios temele pentru -mereu- a doua zi.

Până la urmă este din nou chestiune de Alegere: vreau să îmi fie confortabil, just, sau mi-ar plăcea să plătesc Universului pentru toate daunele pe care aleg să le aduc mie, celorlalți.

De fapt în momentul în care simți lacrima suferinței ca pe o Bucurie, când afli despre ceilalți că Pot deși tu încă șchiopătezi și îi iubești admirativ pentru asta, începi deja Să-ți FII !

Aproape că EȘTI !

(Dana Staicu -16 septembrie 2017).

Dana Staicu

Absolvent Liceu de Arhitectură și Sistematizare- București- 1986;
Absolvent Școala Postliceală Sanitară-FUNDENI- București- 2009;
Scriitor, artist, autodidact.

Distribuie acest articol Oficial Media