Când cineva dorește plăcerea goală, desprinsă de scop – începe degradarea

”Am citit recent că, atunci când o persoană bea vin, pancreasul eliberează o doză uriașă de insulină pentru a procesa produsul. Atunci când zahărul este descompus, organismul primește o porție de energie, ceea ce dă un sentiment de euforie și fericire. Cu alte cuvinte, nu alimentele, alcoolul sau dulciurile contează, ci energia care este eliberată atunci când le consumați.

S-a observat de mult timp că o persoană care bea singură dimineața devine rapid un alcoolic. Chestia este că la ora patru dimineața începe să se activeze energia subtilă divină. Acesta atinge un maxim la ora trei sau patru după-amiaza și apoi începe să scadă.

Când cineva mănâncă sau bea mult alcool dimineața, energia superioară, subtilă, este inhibată de energia exterioară, grosieră. Iar când energia superioară, subtilă, se reduce, începe dependența de alimente și alcool. Un om începe să sufere din cauza lipsei de energie, dar cu cât mănâncă și bea mai mult, cu atât mai puțină energie subtilă primește, iar suferința și dependența nu fac decât să crească. Altfel spus, mâncarea și alcoolul acționează ca un drog. Este drogul care oferă cea mai mare eliberare de energie interioară și cea mai puternică senzație de euforie. Conexiunile dintre neuronii din cortexul cerebral sunt distruse temporar și se eliberează o cantitate uriașă de energie mentală. Există un sentiment de independență față de lume, un sentiment de fericire fără temei. Dar energia subtilă încetează să mai circule prin simțurile noastre. Cu cât un dependent se droghează mai mult, cu atât mai slabă devine energia sa subtilă, divină, și cu atât mai greu este sevrajul atunci când încetează să mai ia droguri.

Când aceste emoții sunt la suprafață, energia divină continuă să curgă prin ele. Atunci când acestea se adâncesc, energia subtilă începe să se inhibe și începe atracția pentru înlocuitorii externi ai acesteia.

După Renaștere, nevoia de Dumnezeu și plăcerea rugăciunii au început să scadă.

În consecință, a crescut pofta de sex, alcool, fumat și droguri. Deoarece concepția eliberează o cantitate uriașă de energie destinată dezvoltării fătului, pentru a-i asigura viitorul, sexul poate fi transformat și el într-un drog.

Să luăm exemplul unei persoane obișnuite care a jefuit, a ucis, a comis o crimă morală. Lumea este una, iar dacă ucizi dragostea în sufletul unei alte persoane, o ucizi și în sufletul tău. Energia subtilă încetează să mai circule și atunci apare o poftă irezistibilă pentru plăcerile corpului.

De ce este scris în Vechiul Testament că Dumnezeu l-a ucis pe Onan, care își folosea sămânța pentru un scop greșit? Pentru că energia sexuală a lui Onan nu era îndreptată spre producerea de urmași, ci spre plăcere. În loc să curteze o femeie, să se dezvolte pentru a părea mai demn în ochii ei, să facă sacrificii, să ofere cadouri, bărbatul se angajează în onanism și, prin plăcere, își taie sentimentele înalte și posibilitatea de a le dezvolta. Când cineva dorește plăcerea goală, desprinsă de scop – începe degradarea.

Oamenii de știință au descoperit centrul euforiei și al fericirii în creier și au efectuat un experiment bine cunoscut pe șobolani prin implantarea de electrozi în această zonă. Șobolanul apăsa pedala și avea un sentiment de fericire. Apoi a refuzat apa, mâncarea și sexul și doar a apăsat continuu pedala. În cele din urmă, animalul va muri.

Un credincios are sentimentul unui canal superior prin care curge energia. El renunță intuitiv la plăcerile excesive ale mâncării, sexului etc. atunci când simte că sentimentul de fericire adevărată din sufletul său este diminuat din această cauză. Adică, dragostea ne spune când trebuie să ne oprim. Și nu este vorba doar despre mâncare și plăcere fizică; munca este, de asemenea, o eliberare de energie și plăcere. Pentru mulți oameni, construirea unei case de vară sau a unui loc de muncă s-a transformat într-un drog, fără de care nu mai puteau exista, iar apoi persoana respectivă a terminat de construit casa și a murit. Un altul este concediat de la locul de muncă și se îmbolnăvește grav. O a treia persoană s-a retras și a murit.

Formele de pierdere a energiei divine și încercările de a o înlocui cu plăceri exterioare au variat foarte mult. În zilele noastre, mulți oameni care au posibilitatea de a merge la sala de sport pot dispărea acolo ore întregi. Sala de sport, de asemenea, devine un drog pentru ei.

Să ne întrebăm: de ce îi face plăcere unei persoane să joace într-un cazinou? Mulți oameni cred că motivul acestei plăceri este oportunitatea de a câștiga. De fapt, nu este așa. Principalul factor de adaptare la mediu este capacitatea de a anticipa și de a gestiona viitorul. Orice ființă vie are întotdeauna o rezervă mare de energie pentru a scruta viitorul. Când un om joacă la ruletă, încercând să ghicească care va fi numărul câștigător, când încearcă să decidă dacă să parieze mai mult sau nu, el este supus unui mare stres însoțit de o eliberare de energie. Asta este ceea ce îl face fericit. Și este obligat să risipească cele mai mari câștiguri, să scape de ele – pentru că câștigurile îi răpesc capacitatea de a arunca energie.

Problema este că scanarea viitorului nu este posibilă decât cu ajutorul energiei subtile. Iar atunci când o persoană este îngrijorată, se teme și vrea să câștige cu orice preț, această energie este redusă la minimum. Cu cât o persoană este mai pasionată de joc, cu atât mai mult vrea să recupereze, cu atât mai puține șanse are să facă acest lucru.

Infractorul este obișnuit să jefuiască alți oameni, a învățat să se sacrifice, iar pierderea într-un cazinou îl învață, cel puțin într-o anumită măsură, să accepte pierderea, să se sacrifice involuntar.

Cu cât joci mai mult timp în cazinou, cu atât intuiția ta este mai mult atenuată. Câștigarea la cazinou este o perspectivă realistă pentru cineva care nu are nevoie să câștige în mod special, cineva care nu depinde de viitor. Managerul cazinoului mi-a spus odată cu sinceritate: – Cei mai periculoși clienți ai noștri sunt pensionarii bogați. Nu le este frică să piardă, ci sunt liniștiți în privința victoriei. Și au câștigat.

– Este sistemul: găsește-l – nu fi fericit, pierde-l – nu plânge.

El a răspuns zâmbind: Da, exact.

Jocurile de noroc din cazinouri pot fi comparate cu dependența de droguri și cu masturbarea. Se obține plăcere departe de scop.

De ce era pedeapsa cu moartea în Vechiul Testament pentru cineva care avea relații sexuale cu un animal sau cu un partener de același sex? Pentru că energia gigantică care servea la asigurarea urmașilor era îndreptată în întregime spre plăcere. Acest lucru a distrus foarte repede energia superioară, rupând legăturile cu Creatorul. Cea mai mare parte a oricărei eliberări de energie ar trebui să se îndrepte spre conectarea cu Dumnezeu. Bărbatul obține plăcere din sex, dar în spatele acestei plăceri se află nașterea copiilor, grija pentru ei, sacrificiul, experiența, suferința, asigurarea viitorului lor, creșterea lor. În ultimă instanță, toate acțiunile pe care le face omul sunt necesare pentru ca el să îl cunoască pe Creator și să se unească cu El.

Perfecționarea activă a contracepției a jucat, de asemenea, un rol în separarea plăcerii de scop. Oamenii își doresc plăcere, dar nu doresc consecințele asociate cu aceasta. Atunci când plăcerea devine un scop în sine, atunci toate interesele alunecă spre trup, iar învelișul spiritual al omului începe treptat să degenereze și să moară. Toate perversiunile pun în cele din urmă plăcerea în centru, iar acest lucru duce la distrugere. Este un proces legitim.

La început, accentul se pune pe sex, iar energia subtilă din om începe să se diminueze. Sexul nu ar trebui să devină doar o plăcere pentru un bărbat, ci și o sursă de energie. Un bărbat este atras de fetele tinere pentru că au mai multă energie.

Fiecare bărbat, atunci când are sentimente calde pentru un alt bărbat, le conectează, fără să vrea, și cu sentimentele sale sexuale. Există o tendință spre o sexualitate necontrolată de dragul plăcerii în fiecare ființă umană. Restricțiile religioase stricte care nu permiteau orientarea atracției sexuale către o rudă apropiată, către același sex, către un animal, cenzura relațiilor sexuale promiscue – asta a fost ceea ce a transferat ființa umană de la starea animală la cea civilizată. Restrângerea energiei sexuale a facilitat transformarea ei în cea mai înaltă energie divină, care a oferit urmași sănătoși, longevitate și sănătate fizică.

Sentimentul de iubire în declin nu a oprit acest proces. Civilizația a început să ucidă cultura – în ultimii ani am văzut acest lucru cu o claritate înspăimântătoare.

La începutul timpului, așa cum ne învață Biblia, a existat un păcat comis de om. În timp ce crimele, perversiunile, obiceiurile proaste sunt comise de corp, păcatul este comis de simțuri. Prima crimă este comisă de simțuri.

Ce este un infractor? O persoană care, pentru propria plăcere, jefuiește, ucide sau rănește o altă persoană. Când îi invidiem pe cei mai norocoși, când nu-i respectăm pe părinții care ne-au dat viață, când judecăm și disprețuim oamenii, în toate aceste cazuri refuzăm să-i iubim. Iar când sentimentul de iubire, energia superioară din suflet, se pierde, atunci alternativa iubirii, adică plăcerea și bucuria, devine valoarea superioară. Dar, spre deosebire de iubire, care este nemuritoare, acestea pot fi pierdute, iar omul este gata să comită o crimă pentru a-și păstra sau spori plăcerea.

În ce caz este omul pregătit să piardă iubirea? Când fericirea umană devine prea importantă pentru el, adică atunci când plăcerea comuniunii cu această lume devine mai mare decât plăcerea comuniunii cu Dumnezeu. Din dragoste pentru Dumnezeu, omul ar trebui să se bucure mai mult decât din orice fel de plăcere legată de valorile acestei lumi. Îmbătrânirea și moartea sunt mecanismul salvator al iubirii divine.

Incapacitatea de a sacrifica sau de a accepta pierderea, sentimentele agresive asociate cu aceasta și pierderea iubirii indică faptul că, în interior, ne-am îndepărtat de Dumnezeu și ne-am atașat de această lume. Prin urmare, orice religie începe cu sacrificiul și renunțarea. Postul și abstinența sunt, de asemenea, sacrificiu și detașare. Depășirea obiceiurilor proaste înseamnă, de asemenea, sacrificiu și detașare.

Vechiul Testament descrie destul de simplu și clar procesul de pierdere a energiei subtile, divine și consecințele unei astfel de pierderi – boala, moartea și distrugerea statului. Israel a trecut prin acest mecanism și l-a experimentat. Acum, același lucru va fi experimentat și de civilizația actuală..”

Autor: S.N. Lazarev