Caravana donării de sânge la Lupeni

Este nevoie să înțelegem că acest gest de omenie, pe care îl putem face în fiecare zi, salvează vieți și aduce alinare. Să dovedim umanitate și, prin gesturi simple și firești, să salvăm vieți! 

În data de 14 iunie a.c.,  de Ziua Mondială a Donatorului de Sânge, va avea loc la sediul EGAL  al subfilialei de Cruce Roșie din Lupeni, caravana DONĂRII  DE SÂNGE. Cei care doresc să doneze sunt așteptați  între orele 9.00-13.00, printr-o programare prealabilă la numărul de telefon care se află în fotografia alăturată.  Beneficiarul final este pacientul român, respectiv sistemul național de trasfuzie sanguină din România. Campania de donare de sânge se desfășoară din inițiativa Subfilialei de Cruce Roșie Lupeni și Primaria Lupeni. Toate programele  și proiectele medicale, care implică acte medicale  sunt coordonate de către vicepreședinte comitet dr. Ana Maria Lazăr Neagoe . Tot ceea ce  înseamnă asigurarea și respectarea tuturor normelor igienico-sanitare, circuitul, pregătirea voluntarilor este asigurată de dr. Ana Maria Neagoe. Inițiativelor acesteia I s-a alăturat și primarul Lucian Resmeriță, împreună stabilesc toate aspectele organizatorice ale campaniilor și altor evenimente care se desfășoară pe raza municipiului Lupeni.

Dr. Bianca Schileru va fi cea care va supraveghea și coordona  modul de desfășurare a campaniei de donare de sânge din data de 14 iunie. a.c.

Prin donare sîngele din organism se reînnoiește, iar globulele roșii circulă cu mai mult oxigen care duce la crșsterea performanțelor intelectuale și fizice,  tocmai pentru că,  globulele roșii sunt mai tinere. De asemenea, la fiecare donare se fac mai multe analize și investigații, deci poate fi văzută și ca o verificare periodică a sănătașii. Nu ăn ultimul rînd,  donatorul are mulțumirea că a făcut un bine celorlalți. O singură pungă de sânge poate salva trei vieți, din sînge se extrage  masa eritrocitară care se administrează pacienților cu pierderi mari de sînge sau la cei cu anemii severe. Mai este și   plasma care merge către pacienti cu arsuri și deficit de coagulare, iar trombocitele sunt administrate pacienților cu deficit de coagulare, leucemii, cancere, în diverse intervenții chirurgicale„ a ținut să ne declare dr. Bianca Schileru. 

Au capacitatea de a dona numai persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 şi 65 de ani, cu greutatea peste 50 kg şi care nu au avut niciodată hepatită, TBC, sifilis, ulcer, epilepsie, diabet zaharat sau boli de inimă. Persoanele care au peste 50 de ani sunt rugate să aducă de la medicul de familie şi o adeverinţă din care să reiasă că nu sunt în evidenţă cu boli de inimă sau afecţiuni neurologice. Cei care efectuează o donare completă (450 ml sânge) vor beneficia la cerere de şapte tichete de masă pentru produse alimentare, o zi liberă la locul de muncă, în ziua donării, în cazul salariaţilor, sau o zi scutire în cazul elevilor, studenţilor şi militarilor.

Știați că … 

…sângele este o resursă de importanţă strategică?
…în România, prima încercare de transfuzie a fost facută de dr. Carol Davila, în anul 1853?
…organismul reface sângele donat (calitativ-masa eritrocitară) în aproximativ 6-12 săptămâni?
…toate materialele utilizate în actul donării sunt sterile şi de unică folosinţă ?
…studii recente (2013) au demonstrat că donarea de sânge are beneficii pentru donator: reduce stresul, îmbunătăţeste starea emoţională şi scade riscul de infarct miocardic prin scăderea concentraţiei de fier din organism?
…există o variabilitate a grupului sanguin ABO, Rh, şi a incidenţei acestuia în populaţie (donatori şi pacienţi), ponderea cea mai mare o are grupul O, Rh pozitiv (35%), iar cea mai mică grupul AB, Rh negativ (1%)?

Distribuie acest articol Oficial Media
Share

In atentia ta

Mesajul prim-ministrului României, Nicolae-Ionel Ciucă, transmis cu ocazia comemorării Pogromului de la Iași Comemorăm astăzi unul dintre cele mai tragice episoade din istoria noastră națională. Pogromul de la Iași, din vara lui 1941, din capitala Moldovei este, totodată, cunoscut drept cel mai mare masacru antisemit de pe teritoriul României din epoca modernă. Acum 81 de ani, femei, bărbați, copii, fără nicio vină, au devenit victimele unei politici antisemite genocidale și ale unor decizii politice și militare care au schimbat pentru totdeauna istoria orașului, structura demografică și conviețuirea cu un trecut interetnic și religios de sute de ani. Hărțuite, umilite, torturate, lovite cu bestialitate, urcate în trenuri de marfă, despărțite de propriile familii, împușcate sau ucise prin metode brutale, aruncate în gropi comune, victimele Pogromului de la Iași au nevoie de o comemorare permanentă din partea statului și a societății. Trebuie să continuăm să vorbim, să cercetăm, să investigăm atent, să punem întrebări, să identificăm probe documentare și răspunsuri pentru felul în care autoritățile din acea vreme, militare, administrative și civile s-au angrenat într-o operațiune de o amploare fără precedent, care a deschis calea deportărilor de mai târziu, masacrelor, barbariilor de neimaginat și sutelor de mii de crime împotriva populației evreiești. Pogromul de la Iași a schimbat cursul istoriei și în doar câteva zile peste 13.000 de evrei au pierit, iar alte mii au rămas cu traume pentru tot restul vieții. Am spus-o deseori, Holocaustul a fost cea mai mare tragedie a umanității din toată istoria noastră globală, unde dezumanizarea, crima, folosirea instituțiilor și birocrației statului pentru eliminarea a milioane de oameni au făcut ca nimic să nu aibă precedent în trecutul nostru de la acel moment. Amploarea, organizarea, desfășurarea și consecințele Pogromului de la Iași ne îndeamnă la o reflecție, o asumare a responsabilităților și o rememorare continuă a faptelor, o atitudine de recunoaștere și condamnare a participării României în Holocaust. Dar ne îndeamnă să privim și la gesturile de solidaritate care au salvat vieți importante și au dat sens umanității. În bilanțul celor peste opt decenii de la tragedia evreilor ieșeni și români identificăm perioade întregi de ocultare, de relativizare și de minimizare a responsabilităților atât înainte, cât și după 1989, dar și evoluții încurajatoare care ne dau speranțe pentru anii și deceniile viitoare. Vreau să felicit și să subliniez rolul pozitiv jucat de administrația de la Iași în ultimii ani în promovarea și protejarea memoriei victimelor Pogromului. Ceremoniile, evenimentele comemorative, acordarea unor nume legate de desfășurarea evenimentelor din 1941 unor locuri publice, acordarea titlurilor de cetățean de onoare supraviețuitorilor, dar mai ales realizarea unui muzeu memorial în clădirea și curtea fostei chesturi de poliție, toate acestea reprezintă repere și exemple pentru felul în care trecutul este asumat, memoria victimelor este protejată și educația civică este răspândită și popularizată. România a făcut progrese impresionante în ultimele două decenii în domeniul memoriei Holocaustului, lucru recunoscut de forurile internaționale și de partenerii noștri euroatlantici. Un stat puternic își asumă trecutul și cu cât vorbește mai deschis despre acesta, cu cât devine mai rezilient în fața vulnerabilităților contemporane, a teoriilor conspirative și a propagandei revizioniste. Încurajez, în continuare, autoritățile locale și centrale să marcheze acest eveniment și datele din istoria noastră care vorbesc deopotrivă despre asumare și responsabilități. Ca prim-ministru al României, reafirm cu această ocazie angajamentul ferm și total al Executivului pe care îl conduc pentru promovarea politicilor memoriei Holocaustului, combaterea antisemitismului, pentru susținerea educației despre Holocaust și a cercetării, pentru sprijinirea supraviețuitorilor, prin instituțiile, reprezentantul special al Guvernului, Institutul Elie Wiesel, coordonatorul grupului interministerial și toți ceilalți actori implicați. Comitetul interministerial pe care l-am format pentru monitorizarea implementării primei strategii naționale pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură are un rol pivotal. Este un instrument care angajează toate instituțiile responsabile, lucrează aplicat și mă informează permanent asupra modului în care administrația răspunde planului de măsuri pe care-l punem în aplicare și care va produce – am deplină încredere – schimbări cu impact în societate. Astfel, misiunea administrației și a instituțiilor în ceea ce privește angajamentele asumate de România în materia protejării victimelor Holocaustului este una precisă. De aceea, este foarte important ca, în perioada imediat următoare, Ministerul Educației să se aplece cu atenție asupra construirii programei care va sta la baza disciplinei „Istoria Evreilor. Holocaustul” pe care Parlamentul a votat-o cu o largă majoritate, iar Președintele României a promulgat-o, marcând astfel o voință politică și civică apreciabilă în direcția educației privind Holocaustul și pentru prevenirea atrocităților, promovării toleranței, diversității, spiritului civic. Încurajarea și susținerea universităților pentru a îmbunătăți și crea noi programe de studii în aceste domenii este fundamentală, iar dezvoltarea unor proiecte educaționale și culturale care să contribuie la creșterea rezilienței României în fața pericolelor reprezentate de antisemitism, xenofobie, discriminare, discurs instigator la ură trebuie să constituie, în continuare, o prioritate pentru actorii responsabili. În același timp, este nevoie ca legislația care condamnă antisemitismul, negarea Holocaustului, promovarea persoanelor condamnate pentru crime de război sau discursul instigator la ură să fie însușită și aplicată mai bine de către cei care au această datorie. Totodată, este esențial ca istoricii și cercetătorii să aibă, în continuare, acces cât mai larg la documentele și arhivele care scot la lumină crimele și abuzurile regimurilor totalitare. Toate aceste eforturi contribuie la schimbarea în bine a țării și la imaginea României în lume, dovedind, în același timp, că progresele realizate de țara noastră în această direcție sunt profunde și substanțiale. În actualul context, marcat de amenințări directe și de război la granițe, de crize succesive provocate, trebuie să reafirmăm importanța valorilor comune pe care s-a construit baza societăților moderne de astăzi, în special după cel de-al Doilea Război Mondial, dar și România euro-atlantică în ultimele decenii. Libertatea, susținerea principiilor democratice, egalitatea, respectul pentru drepturi civile, diversitate și alegeri individuale trebuie să fie apărate în fiecare zi de stat, cetățeni și instituții. Ele au nevoie de solidaritatea noastră, de reacția profundă a fiecăruia dintre noi nu doar pentru a le apăra, dar și pentru a respinge pericole precum discursul instigator la ură, distorsionarea faptelor trecutului și revizionismul istoric. În final, aș vrea să subliniez, încă o dată, că lecțiile trecutului și, deopotrivă, ale prezentului ne spun, zi de zi, că memoria atrocităților, identificarea autorilor și comemorarea victimelor constituie o responsabilitate fără sfârșit. Iar istoria Pogromului de la Iași și a victimelor sale trebuie să fie un astfel de reper. Să ne amintim de toţi cei care au pierit în Pogromul de la Iași și în timpul Holocaustului şi să ne rugăm în fiecare zi ca memoria lor să rămână neștearsă!