Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

CARTEA VIETII – STEJAREL IONESCU

Multi se vor fi intrebat cum de un cotidian fondat la Targoviste, cu un sediu tot acolo, cu majoritatea colectivului redactional din aria Targoviste-Bucuresti, alege sa fie condus de un redactor-sef timisorean sau/si hunedorean de obarsie. Sigur ca nu ar fi fost o alegere usoara daca singurele criterii de evaluare nu ar fi constat in consecventa, manuirea condeiului, persuasivitate si dragostea pentru scris. Cand esti corect cu tine si cu cei din jur si vrei ca nimeni nicioadata sa nu te acuze de impartialitate, atunci “tu si ceilalti”, adica cei patru reprezentanti ai colectivului director, spun in unanimitate: Stejarel Ionescu.

Dar pentru ca nu e vorba aici despre jurnalismul practicat cu perseverenta de redactorul-sef al “Oficial Media”, ci despre maiestria cuvantului nascut din emotia existentiala, pot sa afirm ca Stejarel Ionescu m-a impresionat atat cu stilul cat si cu mesajul elliptic pe care doar un cititor avizat il poate extrage pentru ca mai apoi sa spuna: am, am gasit!

Da. Mesajul aparent dur, vulgar asa cum este piatra bruta, nu te va opri sa iei versul si sa incepi sa cureti pana ajungi la esenta, la metalul acela pretios si stralucitor. Moment in care iti dai seama ca cel ce injura de sfinti este un inger, ca cel ce neaga clipa, o iubeste pasional, ca cel ce te alunga de fapt te cheama.

Poezia pe care am citit-o eu este aceea care nu te lasa sa vezi, ci care te pune la munca, te impinge sa cauti asa cum o facea Cosovei. Si daca tot am amintit de Traian T. Cosovei, unul dintre cei patru Beatles-I ai poeziei moderne romanesti, Stejarel Ionescu trece de la “Aerostate plangand” la “Stetoscoape tacand” lasandu-te sa pipai tu cuvantul si sa-l rostogolesti in maini, in minte, pentru ca mai apoi sa-I dai drumul in viata si sa vezi daca nu cumva te urmareste ca o umbra asa incat te intrebi, tu esti tu, sau ea

esti tu. Am luat o bucata de piatra bruta din “poemul meu neterminat”, am extras din el si am scos “molecula cu molecula” din “intunericul” dual, cantecul unei “Stradivarius”:

„sunt dublu,
dublu de treaz,
dublu de beat
dar mereu în ficţiune
ca o moleculă a memoriei,
mi se tulbură
în lumină, întunericul,
am deja un capitol
despre omul
proptit de timp.”

Sambata, 26 septembrie, cand va semna “Cartea vietii” cu cele 60 de poeme, sa se gandeasca si la noi, colegii de la Oficial Media, caci de nu putem fizic sa ajungem la Cercul Militar din Timisoara, suntem cu sufletul acolo, alaturi de redactorul-sef Stejarel Ionescu, de poetul postmodernismului creat aici in Cetatea Vlahilor, exact in urma cu 60 de ani, in “Scoala de la Targoviste”. Sa fie doar o coincidenta?

Cristi iordache