Centrala Hidroelectrică Râul Mare din Retezat intră în retehnologizare
S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. a semnat zilele trecute contractului de retehnologizare a Centralei Hidroelectrice Râul Mare Retezat, un proiect strategic pentru modernizarea și eficientizarea capacităților de producție ale companiei, în valoare de 188.496.099,76 euro, fără TVA.
”Vorbim despre o centrală de sistem, construită pentru a acoperi vârful de consum și pentru a asigura stabilitatea și echilibrarea Sistemului Energetic Național. Investim în retehnologizarea unei centrale profitabile. Ne dorim ca și centrala de la Râul Mare-Retezat să ajungă în poziția pe care o merită”, a subliniat CEO-ul Hidroelectrica, Bogdan Badea.
Construcția barajului a început în anii ’70, iar lucrările s-au desfășurat pe parcursul mai multor ani, într-un relief extrem de dificil. Barajul a fost finalizat și pus în funcțiune la începutul anilor ’80, fiind unul dintre ultimele mari proiecte hidroenergetice realizate în perioada comunistă.
Construcția a fost o adevărată luptă cu muntele. Pe lângă importanța tehnică, locul are și o frumusețe aparte.
Încadrat de crestele Retezatului și de pădurile întinse și lacul Gura Apelor se aseamănă cu un fiord alpin, oglindind în apele sale culmile muntoase și pădurile dese. Zona este adesea vizitată de turiști și drumeți, fiind un punct de plecare spre traseele spectaculoase din Parcul Național Retezat.
Procedura de achiziție a fost inițiată prin publicarea documentației de atribuire în SEAP în data de 22 septembrie 2025, termenul-limită pentru depunerea ofertelor fiind 10 decembrie 2025. Valoarea contractului a fost estimată inițial la 193.347.753 euro, fără TVA.
În urma procesului de evaluare, contractul a fost atribuit asocierii formate din Andritz Hydro GmbH (asociat) și COBRA INSTALACIONES Y SERVICIOS S.A. (lider de asociere), împreună cu subcontractanții LAS PROM S.R.L., GD Mașini de Ridicat, Compania de Consultanță în Energie și Mediu S.A., Electric Total S.R.L., ARIS Engineering S.R.L. și Electromontaj Carpați S.A.
Valoarea de atribuire este de 188.496.099,76 euro, fără TVA. Raportul procedurii a fost aprobat în data de 28 aprilie 2026.
Deși centrala are o putere instalată de 335 MW, încă de la punerea în funcțiune aceasta a operat, din considerente tehnice, la aproximativ 200 MW, restricțiile fiind generate de limitările echipamentelor existente.
Prin proiectul de retehnologizare vor fi recuperați și integrați în exploatare încă aproximativ 135 MW disponibili în mod real, ceea ce va contribui semnificativ la creșterea capacității de producție, la îmbunătățirea serviciilor de sistem furnizate SEN și la consolidarea securității energetice a României.
Investiția vizează pregătirea centralei pentru un nou ciclu de viață operațională, prin înlocuirea principalelor echipamente electromecanice și implementarea unor soluții tehnologice moderne. Proiectul include instalarea unor turbine Francis verticale noi, modernizarea generatoarelor, a sistemelor de excitație și automatizare, integrarea completă în sistemele SCADA și reabilitarea infrastructurii electrice și constructive aferente.
Totodată, vor fi implementate sisteme moderne de securitate, monitorizare și protecție la incendiu.
Prin retehnologizare se urmărește recuperarea de putere și creșterea eficienței energetice, îmbunătățirea fiabilității și disponibilității instalațiilor, reducerea costurilor de exploatare și menținerea rolului strategic al centralei în SEN. Noile echipamente vor permite funcționarea în condiții de siguranță și performanță, conform standardelor tehnologice actuale și cerințelor de flexibilitate ale pieței de energie.
„Obiectivul este ca Hidroelectrica, acționarii săi și Sistemul Energetic Național să beneficieze de cele mai bune rezultate. Este un proiect amplu, care va antrena forță de muncă locală, know-how și expertiză din partea partenerilor noștri, astfel încât să obținem cele mai bune rezultate din perspectiva eficienței operaționale, a costurilor și a utilizării resursei de apă, care devine din ce în ce mai valoroasă”, a conchis Bogdan Badea, Președinte al Directoratului Hidroelectrica.
Proiectul face parte din programul amplu de investiții al companiei, orientat către modernizarea infrastructurii hidroenergetice, creșterea eficienței și alinierea la standardele tehnologice actuale.
Prin astfel de investiții, Hidroelectrica contribuie la consolidarea securității energetice a României și la dezvoltarea unui sistem energetic sustenabil.
File din istoria amenajării hidroenergetice din Retezat
Deși este o construcție uriașă, Barajul Gura Apelor nu domină peisajul vizual așa cum o fac alte baraje. Este integrat în munte, aproape ascuns, ceea ce îl face și mai impresionant pentru cei care ajung aici.
În 1974, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 759, se puneau bazele amenajării hidroenergetice Râul Mare – Retezat, formată din barajul Gura Apelor, hidrocentrala subterană Retezat şi hidrocentrala Clopotiva. Construcţia barajului a început în 1974, a durat până în 1986 şi are dimensiuni absolut impresionante: 168m înălțime, 464m lungime, 225 milioane de metri cubi de apă în lacul de acumulare şi se întinde pe o suprafaţă de 420 de hectare, dimensiunile întregului baraj întrecând de trei ori piramida Keops, conform specialiştilor Hidroconstrucţia. Este cel mai mare baraj de anrocamente şi miez de argilă din Europa şi are o putere instalată de 349MW și o energie medie multianuală de 629,50GWh.
Un fapt mai puţin cunoscut este acela că statul român a solicitat pentru realizarea proiectului un ajutor de 50 de milioane de dolari Băncii Internaţionale de Reconstrucţie şi Dezvoltare, proiectul fiind estimat atunci la 250 de milioane de dolari. Împrumutul pe 20 de ani, plus cinci ani de graţie, obţinut atunci a fost condiţionat şi de impactul de mediu. Statul român s-a angajatat atunci să îndeplinească mai multe condiţii în timpul lucrărilor: să dubleze numărul de pădurari şi paznici de vânătoare; să afişeze atenţionări privind interzicerea distrugerii vegetaţiei; să aducă lemnele necesare construcţiei din locul viitorului lac de acumulare, unde pădurea era defrişată; să fie extrase plantele rare din zonă pentru a fi replantate; la secarea unor râuri, peştii să fie colectaţi şi transferaţi în lac; animalele care nu puteau ieşi din zona viitorului lac unde aveau loc lucrări să fie luate de zoologi şi relocate; barăcile muncitorilor să fie construite în afara Parcului Naţional Retezat; să fie selectate cele mai puţin zgomotoase metode de lucru; explozibilii să fie folosiţi doar dacă era absolut necesar.
Recentele dezvăluiri publicate pe site-ul wikileaks.org, conţinând note secrete ale oficialilor americani din România anilor ’70, lămuresc în parte de unde ar fi putut porni acest lung şir de condiţionalităţi. Cu un an înaintea negocierii împrumutului pe care Guvernul României Socialiste urma să îl facă la Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare, oficialii americani din Ambasada SUA atrăgeau atenţia, în note informative secrete, asupra faptului că proiectul din Retezat va dăuna mediului. „Departamentul şi Banca Mondială ar trebui să fie conştiente că proiectul hidroelectric de pe Râul Mare va afecta una dintre puţinele arii naturale relativ neatinse din Carpaţi, inclusiv o zonă a rezervaţiei ştiinţifice a Parcului Naţional Retezat care aparţine Academiei Române. Efectul va fi cel de distrugere a unei zone mari în care se află păduri virgine de fagi şi de molid, populate de urşi, cerbi, lupi, de plante unice. Importanţa sitului este cunoscută în întreaga Europă. Impactul asupra mediului va fi cu mult mai mare decât beneficiile modestului câştig al kilowaţilor sau controlul marginal al inundaţiilor. Dezirabilitatea acestui proiect a fost contestată de câţiva scriitori activişti şi oameni de ştiinţă, din spatele scenei şi în cercuri restrânse, care deplâng pierderea potenţialului ştiinţific. Departamentul doreşte să ofere aceste informaţii Băncii Internaţionale de Reconstrucţie şi Dezvoltare, pentru a le lua în considerare în privinţa acordării împrumutului”, se arată într-o telegramă din 23 septembrie 1975, trimisă de oficialii americani către Departamentul de Stat al USA. Dar aceasta nu a fost singura. O altă telegramă confidenţială a oficialilor americani din ambasadă, datată în 26 aprilie 1976, cu titlul „Impactul asupra mediului al proiectului Hidro Râul Mare”, atrăgea din nou atenţia asupra controverselor proiectului. „Consiliul director al Băncii Internaţionale de Reconstrucţie şi Dezvoltare va lua în scurt timp o decizie asupra finanţării proiectului Râul Mare. Proiectul ridică, cel puţin în mintea noastră, câteva probleme importante privind politica, procedura şi etica la consideraţiile Băncii. Aprobarea proiectului va fi în acord cu politica Statelor Unite de a susţine independenţa şi viabilitatea economică a României. Noi suntem de acord cu aprobarea proiectelor de către BIRD în cazul României, ca regulă generală. Dar studiile privind impactul asupra mediului în acest caz este, în aparenţă, fraudulos şi născocit. Spunem “în aparenţă”, pentru că o cerere pe care am trimis-o în decembrie cu privire la textul studiului am eşuat în a o obţine. (…) Impactul proiectului de pe Râul Mare va fi de distrugere a ceea ce este poate ultimul râu sălbatic al României şi un rezervaţia ştiinţifică – sanctuar din inima Parcului Naţional Retezat. Prin “distrugere” înţelegem transformarea Râului Mare, o dată sălbatic, într-o băltoacă a cărei apă se deversează printr-o conductă imensă, plus cicatrizarea pădurilor din vale şi a ţinutului prin activităţi de construcţii. O problemă centrală ţine de proceduri. Dacă BIRD va lua în considerare impactul asupra mediului, va fi pregătită să accepte o înşelăciune a autorităţilor române care au interesul să ignore sau să minimalizeze distrugerea mediului?”
În primăvara anului 1976, statul român prin Banca de Investiţii şi Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare semnau acordul privind împrumutul de 50 de milioane de dolari, pentru finanţarea investiţiei. „Guvernul a acordat atenţie minimalizării efectelor negative ale proiectului asupra mediului. Proiectul este adiacent unui parc naţional care include o rezervaţie ştiinţifică. Ca rezultat al recomandărilor unui studiu detaliat al Guvernului pe această temă, tunelul de aducţiune a fost relocat de pe partea dreaptă a râului pe partea stângă, pentru a evita efectele negative asupra parcului naţional. Un alt tunel, secundar, va fi excavat în afara zonei rezervaţiei ştiinţifice, iar drumurile de acces vor fi aranjate astfel încât să cauzeze tulburări minime. Captarea de apă prin tunelul secundar a fost restricţionată în conformitate cu recomandãrile ecologice, din studiu. Misiunea de evaluare consideră că aceste măsuri sunt adecvate.”
Barajul Gura Apelor a fost inaugurat în 16 aprilie 1986, după 11 ani în care s-a muncit la construcţia lui. Zeci de kilometri de galerii au fost săpaţi în munte pentru a devia cursul pâraielor din Retezat spre lacul de acumulare.
„După aproape 11 ani de activitate, în care s-au dăltuit în granitul munţilor zeci de kilometri de galerii şi s-au înălţat în calea apelor un baraj de anrocamente şi miez de argilă, cel mai mare din Europa, la 16 aprilie 1986, îşi închide porţile galeria de deviere şi apele Râului Mare Retezat sunt zăgăzuite. Atunci a început acumularea apelor în lacul care va avea în final un volum de peste 210 milioane metri cubi de apă şi o suprafaţă de 420 de hectare”, informa Hidroconstrucţia. O lună mai târziu a fost pusă în funcţiune uzina hidroenergetică Retezat cu o putere de 335 MW şi apoi Centrala de la Clopotiva, de 14 MW, situată în aval.
Lacul contribuie substanţial la atenuarea viiturilor pe Râul Mare şi dacă barajul nu ar fi existat, torentele ar fi avut nu o dată efecte devastatoare pentru comunităţile de pe Valea Streiului. Cea mai mare tragedie provocată de viituri în zona Retezatului s-a petrecut în 12 – 14 iulie 1999, când în masivele Retezat, Godeanu şi Ţarcu au avut loc ploi intense, care au provocat viituri al căror vârf înregistrat în dimineaţa de 12 iulie 1999 a însemnat un debit de peste 1000 metri cubi de apă pe secundă.
„În lipsa barajului Gura Apelor, acest debit de 1345 metri pe secundă nu ar fi putut fi tranzitat fără a se produce inundaţii catastrofale cu pierderi materiale şi umane greu de estimat. Efectele dezastrului s-ar fi extins la toată populaţia şi la obiectivele sociale şi economice amplasate pe lunca Râului Mare şi a Streiului, până la vărsarea în Mureş, pe sectorul Brazi – Simeria”, scria inginerul Augustin Vlaiconi în articolul „Viitura din iulie 1999 produsă în Retezat” din revista de specialitate Energetica.
“Nenorocirea s-a produs în timpul nopţii de 11/12 iulie 1999, moment în care toată lumea dormea, reacţia de apărare împotriva dezastrului fiind practic nulă”, preciza acesta.
În acel moment, într-un interval de doar o oră, în lac s-au acumulat 30 de milioane de metri cubi de apă, salvând astfel de la dezastru toată Ţara Haţegului.
