Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Copiii, o „instanță” vehementă de pedepsire a celor care încalcă reguli de conviețuire cu natura

„Am primit lumea ca o moștenire pe care nu-i îngăduit nimănui să o deterioreze, ci pe care fiecare generație este obligată să o lase mai curată!” J.Joubert

Trăim într-o societate plină de contradicții, în care diferențele dintre conceptele teoretice și aplicarea lor în practică sunt uneori de dimensiunile Everestului și prima victimă a acestui decalaj este mediul înconjurător. Am constatat cu uimire de aerul e tot mai greu de respirat, că suntem înconjurați de mormane de gunoaie, apa are gust neplăcut, că din în ce mai mulți dintre noi încălcăm cele mai elementare norme și reguli de comportament civilizat și, EVRICA!!! Am găsit și soluția: am inventat noțiunea de „ecologie” și conceptul de „educație ecologică”.

Educația ecologică la originile ei

În anul 1970 în Nevada (SUA), la conferința I.U.C.N. (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii), specialiștii și cercetătorii au definit educația ecologică ca fiind: „… procesul prin care sunt recunoscute valori și clarificate concepte pentru a se putea dezvolta abilități și atitudini necesare înțelegerii și aprecierii relațiilor dintre om, cultura din care face parte și mediul biofizic. Educația ecologică include de asemenea, exersarea luării unei decizii și formularea unui cod propriu de conduită privind calitatea mediului”.

La baza conceptul de educație ecologică se află două noțiuni fundamentale: mediul natural, calitatea și degradarea mediului.

Cei doi termeni: calitatea mediului (care vizează însușirile esențiale ale acestuia, în raport de calitatea condițiilor naturale) și degradarea mediului (definit ca afectarea echilibrului ecologic și a calității vieții, cauzată în principal de poluarea antropică) interacționează, influențându-se reciproc.

Conceptul de educație pentru mediu

Educația pentru mediu nu este doar o formă de educație, un instrument în rezolvarea problemelor de mediu sau în gestionarea resurselor naturale. Este un proces de o dimensiune esențială în recunoașterea valorilor mediului înconjurător și definirea conceptelor privind mediul având ca scop îmbunătățirea calității vieții.

Acest tip de educație urmărește inducerea, în special în instituțiile de învățământ, a dinamicii sociale cu privire la educație (cunoștințe, deprinderi, motivații, valori), care să stimuleze dezvoltarea personală, abordarea colaborativă și critică, dar și asumarea responsabilităților cu privire la deciziile luate pentru menținerea calității mediului.

Soluții sau doar mirajul unor soluții?

Soluția cea mai rapidă pentru educația ecologică a fost decretarea unui număr imens de „zile”: „Ziua Pământului”, „Ziua apelor”, „Ziua Zonelor Umede”…, ori soluția ideală de educație ecologică ar fi să‑i învățăm pe cei mici, zi de zi, cât de importante sunt gesturile simple.

De exemplu să arunce gunoaiele acolo unde trebuie,

să nu lase becurile aprinse atunci când nu este nevoie,

să nu consume apă jucându‑se la robinet,

să‑și convingă părinții să se plimbe pe jos ori pe bicicletă,

să mai renunțe la mersul cu mașina, măcar în weekend, să nu facă focul în pădure, etc.

Adevăratele soluții….

Este mult mai ușor să formezi un comportament corect decât să îndrepți unul,.

Să folosim asta într‑un mod pozitiv, învățându‑i pe copii că viața este una, că ea poate fi grav afectată de răul pe care îl facem naturii, poate uneori fără să vrem.

Să‑i învățăm pe copii să iubească mersul pe jos ori cu bicicleta, să planteze în fiecare primăvară împreună cu părinții un pom, o floare, să lase în urma lor curățenie și ordine după ce pleacă de la picnic.

Copiii sunt foarte receptivi și acceptă ușor noul, înțeleg și respectă reguli, așa că în activitățile de zi cu zi și în discuțiile libere trebuie să abordăm teme ecologice.

În privința celor care nu știu ce înseamnă viața și respectul pentru tot ce înseamnă ea, copiii pot fi foarte critici, ei putând deveni o „instanță” vehementă de pedepsire a celor care încalcă reguli simple de conviețuire cu natura, dând soluții care, dincolo de haiosul părerilor lor, chiar sunt capabili de a percepe o realitate gravă: deteriorarea mediului, tocmai datorită unor comportamente greșite ale adulților pe care ei, nu ar trebui să le repete.

Putem spera că învățându‑ne copiii să înțeleagă rostul educației ecologice, ei vor fi mai atenți cu mediul, că vor ști să respecte viața, vor putea deține controlul asupra poluării, distrugerii și agresării în general a planetei.