Ești perfect, Creație! Fără cusur. Doar taci puțin!

Taci puțin și ai să auzi gândurile cum gonesc trepidant, de-s ale tale sau nu, de te coboară sau urcă. Taci să-ți asculți și urmezi inima ca pe o doamnă ce abolește rațiunea paradoxal. Învață de la tăcere chibzuința, cățărișul. Adună în căuș răbdare, putere. Caută zborul, în dor.
Taci puțin ca să începi să înțelegi. Auzi-te. Selectiv. Oprește-te din mers, căci poate lăuntric e nevoie de-a parcurge.
Ești perfect, Creație! Fără cusur. Doar taci puțin!
Lasă Cerul să te inunde cu infinit, cu har, cu zbor!
Nu ai metehne, nici probleme nu ai. În tine porți rezolvări. Ești mai înalt decât vede oglinda. Mai bun decât îți îngădui tu ție să fii.
Dacă însă lumina tăcerii tale s-ar dărui lumii, ea ar primi lumina ta, Cerul tău, bucuria ca pe un titlu de noblețe sufletului.
Taci, iubite zbor! Dar înalță!
Taci, gând nechemat! Fii cenușă!
Taci, prăpastie ce hulpav înghiți nevinovați!
Ascultă infinitul!

E roua de pe frunzele dimineții…

(Dana Staicu).

Dana Staicu

Absolvent Liceu de Arhitectură și Sistematizare- București- 1986;
Absolvent Școala Postliceală Sanitară-FUNDENI- București- 2009;
Scriitor, artist, autodidact.

Distribuie acest articol Oficial Media