Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei din Munţii Orăştiei

Toponimul Sarmizegetusa a apăut în inscripţile antice şila autorii antici (până în  sec.  al  VII-lea  în alte variante cu inscripţionarea în  elină sau latină. Sarmizeghethousa     , Sarmizge, (colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica) Zarmitz, Sarmazege, Sarmizege etc. Numele ar putea fi unul dacic, dar a fost păstrat doar în variante şi forme fonetice ale limbilor greacă şi latină.

Sarmizegetusa Regia sau „cetatea regească”, de unde conducea regele Decebal, este numele capitalei Daciei preromane, o fortăreaţă cuprinzând un complex de sanctuare. Fortăreaţa a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac. Situată în satul Grădiştea Muncelului din munţii Orăştie fortăreaţaforma unui patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost construită pe cinci terase, pe o suprafaţă de aproximativ 30.000 m².

Acest complex de sanctuare situate pe un platou terasat artificial, departe de ochii neiniţiaţilor, pare menit pentru descifrarea mecanismelor astrale şi marilor cicluri cosmice. Două dintre ele sunt cele mai importante: Sanctuarul mare rotund şi “soarele de andezit”. Printre cele mai importante şi mai mari sanctuare circulare dacice se numără şi Calendarul Circular.

Cei mai mulţi istorici estimează ridicarea lor în secolele III-II î. Hr, dar sunt şi calcule (raportate la ziua solstiţiului de vară) din care reiese o vechime cu 600 de ani mai mare. Poate că unul dintre motive este asemănarea izbitoare dintre Sanctuarul Mare Rotund si celebrul sanctuar de la Stonehenge. E ca si cum amândouă ar fi proiectate de acelasi arhitect, cu amendamentul că cel de la Oraştie are dimensiuni mai reduse. “Soarele de andezit”, de asemenea, poate fi uşor asemănat cu celebrul calendar Maya.

Zidul cetăţii avea 3 m grosime şi o înălţime de aproximativ 4 – 5 m în momentul finalizării construcţiei lui. Deoarece zidul care îngrădeşte o suprafaţă de circa 3 ha este construit în asa fel încât respectă marginile înălţimii, cetatea are o configuraţie mai neobişnuită, de hexagon cu laturile inegale. În apropiere, spre vest, se află, pe o suprafaţă de 3 km, o întinsă aşezare civilă, în care se observă foarte multe locuinţe, ateliere, magazii, hambare, rezezervoare de apă. La 100 de metri spre est, în dreptul porţii cetăţii, din acelaşi punct cardinal, se află sanctuarele, care au forme şi mărimi variate. Sanctuarele erau situate pe o terasă, care fusese legată de poarta amintită anterior printr-un drum pavat. Nu se ştie dacă erau şapte sau opt sanctuare patrulatere, deoarece ele au fost avariate de romani în timpul ostilităţilor şi nu se poate aprecia dacă era un singur sanctuar mare sau două mai mici construite foarte aproape. Sanctuarele circulare sunt doar două. De remarcat pavajul de andezit sub forma unui soare cu razele compuse din segmente de cerc. Obiectele de mici dimensiuni, ce au fost dezgropate la Grădiştea Muncelului au diverse forme şi marimi. Se remarca cateva dintre ele: un vas cu o inscripţie cu litere ale alfabetului latin, „DECEBALVS PER SCORILO”, nişte blocuri de calcar cu litere greceşti şi monedele din aur cu înscrisul  KOSON.

Civilii locuiau în apropierea fortăreţei, pe terase, iar nobilimea primea în rezidenţele ei apă adusă prin ţevi ceramice. Cu ajutorul inventarului arheologic găsit se poate spune că dacii aveau un standard înalt de viaţă.

Apogeul cetăţii dacice a fost atins sub conducerea lui Decebal (87 – 106).

Capitala Daciei a fost cucerită şi distrusă de armata romană în anul 106 d.H. Ruinele sale au fost scoase la lumină pentru prima dată în 1923 datorită săpărturilor efectuate sub conducerea prof. D. M. Teodorescu de la catedra de arheologie a Universităţii din Cluj-Napoca, fiind continuate apoi de acad. prof. C. Daicoviciu şi de Hadrian Daicoviciu până în 1944.

Stejărel Ionescu

Stejarel Ionescu

Jurnalist, scriitor, editor, terapeut

Distribuie acest articol Oficial Media