Eu văd în viitor o Românie cu toate cele bune. NU! Nu suntem mici! Suntem puternici. Și încă vii.

Cum ar fi o Românie în care oamenii să uite de sine pentru celălalt și pentru Țara lor? Cum ar fi o Românie în care necondiționat, dezinteresat, voluntar (cât mai mulți dintre noi, măcar cei care putem, care înțelegem rostul sacrificiului) să pornim să ne recuperăm și reconstruim fiecare palmă de loc ucise cu sete în 28 de ani? Cum am fi noi, Românii, dacă am fi niște puternici și nu niște asistați social care stau cu mâna întinsă la ce primesc de la stat? Cum am fi noi dacă am dobândi acea independență prin care să ne sprijinim pe picioarele noastre, nu să tot cerem Uniunii Europene, ca niște milogi, analfabeți, însărăciți ce suntem acum? Noi suntem puternici prin natură, avem înzestrări native, iar obârșia ne e Rai.
Ce-ar fi să începem să nu ne mai punem în cap cenușă de genul: „Noi suntem ultimii oameni!”, „Ca la noi, la nimeni!” etc. Ne auto-etichetăm în mod gratuit altminteri. Cum am fi dacă ne-am auto-civiliza și auto-cizela/educa puțin? Când o să înțelegem că nu din exterior vine ajutorul, ci el există în noi înșine pentru că ni s-a dat de la natură? Nu suntem niște handicapați, iar dacă da, adevăratul „handicapat” luptă din răsputeri cu handicapul său spre a-l înfrânge, învinge.
Potențial, Țara asta este foarte capabilă. Prin resursele ei. Doar că a fost și încă este pe mâna hotentoților.
În primul rând Românimea trebuie psihologic să-și lucreze și educe mentalitatea, pentru că stă dezastruos la acest capitol. E prima armă necesară și benefică ei. Ca să vrei ca viața ta să se schimbe, spală geamurile murdare prin care privești cele ce ți se întâmplă. Vei percepe altfel, vei aborda deasemenea altfel: curat, aerisit.
Mulți numiți „nostalgici” regretă ceea ce alții numesc „epoca de tristă amintire”. Dacă trăim vremuri în care ni se pare că era mai bine atunci, sub dictatură, înseamnă că deja acum e rău. Rău în sine. Ceea ce mi-ar plăcea să urmeze după colapsul în care ne aflăm e să reiterăm Epoci, dar înnobilând tot ceea ce are fiecare dintre ele BUN. Și abolind fiecăreia metehnele.
Eu văd în viitor o Românie cu toate cele bune.
CRED în „Tot ce e Românesc nu piere.”

Și mai cred în gena noastră de învingători peste veacuri asupra tuturor încercărilor și tenebrelor.

NU! Nu suntem mici! Suntem puternici. Și încă vii.
(Dana Staicu -15 iulie 2018).

Dana Staicu

Absolvent Liceu de Arhitectură și Sistematizare- București- 1986;
Absolvent Școala Postliceală Sanitară-FUNDENI- București- 2009;
Scriitor, artist, autodidact.

Distribuie acest articol Oficial Media