Femeia care moare la nașterea copilului – semnificații spirituale

A rămâne însărcinată este cea mai mare realizare a creației, și totuși de foarte multe ori femeile și bărbații privesc sarcina ca pe ceva foarte incomod. Este un act de risc a rămâne însărcinată și a duce sarcina până la capăt, dar părinții își asumă acest risc în procesul creației. Așa că într-un asemenea caz, copilul nu trebuie să poarte sentimentul de vinovație că „și-a ucis mama”, în cazul decesului mamei la naștere.

Decesul femeii care moare la naștere se considerată ca o crimă în interpretarea spirituală. Dacă femeia nu este onorată și nu i se onorează moartea ca a unui soldat, nu spunând „săraca de ea”, ci a i se onora demnitatea ei, căci ea știa la ce se expune când a rămas însărcinată. Dacă nu se vor face toate aceste onoruri, un moștenitor de gen masculin este posibil să moară ori să fie în mare pericol în viață.

Dacă este fată se va simți vinovată și se va simți datoare să o înlocuiască in familie pe mama ei și își va sacrifica viața de familie, renunțând să-și trăiască viața sa, destinul său ci unul pe care inconștient îl hrănește. Se va crea o spirală prin care viața femeii moarte trebuie platită. Și bărbații vor fi cei care pot plăti cu moartea.

Onorând moartea acestor femei, se evită ca nepoții ori urmașii lor să ajungă la gesturi suicidale. În generațiile următoare pot să nu se mai nască băieți sau fete ori nu se vor căsători și pot ajunge să aibă orientări sexuale diverse.

Am întâlnit în terapii fete care au preluat inconștient rolul mamei în familie, de după plecarea mamei în altă dimensiune.

Într-o ședință, o tânără îmi povestea cum după moartea mamei sale, renunțase complet la viața ei și se dedicase vieții familiei intrând în rolul de mamă pentru frații ei și „soție” (energetic) în relația cu tatăl. Faptul că frații crescuseră, tatăl și-a făcut o prietenă, iar tânăra respectivă a suferit trădarea din partea tatălui său, pentru că ea se identifica cu rolul în care inconștient intrase, cel de soție, respectând atribuțiunile de „soție” a tatălui său, atât de bine încât atunci când tatăl a început o relație cu o altă femeie, fata se simțea trădată. Teoretic, ea trăia iadul propriilor emoții și nu înțelegea ce i se întâmplă din punct de vedere emoțional.

După terapia prin metoda Constelației Familiale a reușit să înțeleagă ce se întâmplase din punct de vedere energetic, și să accepte că intrase inconștient în rolul de soție a tatălui său, pentru ca ulterior să se elibereze de rolul în care inconștient intrase. Schimbarea ulterioară a venit pe toate planurile, reușind să-și întâlnească actualul partener, astfel dându-și voie să trăiască ieșind din capcana emoțiilor neînțelese, revenind la rolul ei în propria viață.

Prin această metodă a Constelației, femeile nu acuză bărbatul ci acuză atitudinea agresivă prin care ia fost călcată demnitatea în picioare.

LUMINĂ și IUBIRE

Claudia Janz  – Terapeut Holistic Constelator Constelații Familiale