Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Fiecare gând negativ sau ostil pe care îl păstrăm față de ceilalți ne alimentează propria noastră frică

,,Vina este o sursă ascunsă a fricii. În spatele multor forme de frică se ascunde adesea o sursă profundă, adânc înrădăcinată în vinovăție. Inconștientul nostru, care păstrează aceste vinovății ascunse, tinde să proiecteze în necunoscut imagini ale condamnărilor din trecut, iar acest proces ne alimentează frica. Atunci când ne agățăm de sentimentul de vinovăție, ne hrănim frica de a fi judecați sau pedepsiți. În schimb, când renunțăm la condamnarea altora și la auto-condamnare, vinovăția din subconștient începe să se disipeze, iar frica pierde din putere.

Fiecare gând negativ sau ostil pe care îl păstrăm față de ceilalți nu face altceva decât să alimenteze propria noastră frică. În lumea invizibilă a minții, este ca și cum am construi treptat bariere mentale care ne amenință, amplificând teama că acele bariere se vor întoarce împotriva noastră.

Dar, pe măsură ce renunțăm la mânie, ostilitate, critică și vinovăție, frica începe să se diminueze. Ne dăm seama cât de valoroasă este eliberarea de gânduri care rănesc pe alții și, implicit, pe noi înșine.

Însă există mai multe fațete ale fricii.
Deși vinovăția poate fi o sursă importantă de frică, ea nu este singura. Din punct de vedere neurobiologic, frica este un răspuns natural al creierului la amenințări percepute, controlată de amigdala, centrul emoțional al creierului. Acest mecanism funcționează indiferent dacă este implicată vinovăția sau nu. De exemplu, frica de pericole fizice sau de necunoscut are mai mult de-a face cu instinctele de supraviețuire decât cu vinovăția.

Mai mult, nu toate formele de vinovăție generează frică. În unele cazuri, o persoană poate simți vinovăție fără a resimți frică, sau poate simți frică fără vreo legătură cu vinovăția. De exemplu, anxietatea poate proveni din stres cronic, traumă sau distorsiuni cognitive – tipare de gândire care exagerează pericolele și nu implică proiecția vinovăției.

Cum scădem frica?

Eliberarea de gânduri negative și auto-compasiunea pot juca un rol esențial în reducerea fricii. Studiile din psihologia pozitivă arată că practicile precum iertarea, compasiunea și meditația ne ajută să ne eliberăm de tensiunile interioare care ne alimentează anxietatea. Atunci când ne eliberăm de ostilitate și de vinovăția reprimată, frica începe să slăbească.

Dar pentru a înțelege și mai profund frica, trebuie să învățăm să o privim nu doar prin prisma vinovăției, ci și prin mecanismele ei biologice și cognitive.

Frica dispare atunci când ne confruntăm nu doar cu vinovăția noastră, ci și cu natura reală a fricilor noastre – fie că acestea sunt legate de vinovăție, fie că sunt răspunsuri instinctive la pericolele reale sau imaginare ale vieții.”

Autor: Georgeta Palacian