Fotbalistul N’Doye, mai patron ca Becali

Faza serii la Steaua-ASA Tg. Mureş (1-1) nu a fost pe gazonul Arenei Naţionale, ci la intrarea în stadion. Ca un semn de civilizaţie europeană – e doar o ironie bineînţeles- Gigi Becali şi N’Doye au ajuns braţ la braţ la meci şi au făcut deliciul celor care i-au văzut. Nepăsători şi bogaţi, cei doi au dat senzaţia că se cunosc de-o viaţă şi că ce urmează e subiect de… avioane de hârtie. Steaua şi ASA nu au duşmănii pentru că nici nu s-au luptat prea mult timp pentru ceva important, exceptând campionatul trecut. Ce trebuie să remarcăm e că legea la echipe de tradiţie o fac şi jucătorii, nu doar şefii lor. De Becali ne-am convins că pentru el show-ul e ca aerul sau apa, chiar dacă e sau nu de prost gust, însă la Ousmane, trebuie să spunem că băiatul promite şi întotdeuana e loc de … mai mult. Apreciat de fanii echipelor pe unde a jucat pentru determinare, acest jucător nu face altceva decât să ne arate că degeaba ne creştem juniorii la cluburi că oricum mulţi dintre ei se vor face spectatori de profesie, pentru că tot jucătorii străini vor fi preferaţi. N’Doye rupe cluburile în două pe unde se duce şi prin oraşele echipelor pe unde a jucat , pare dezinteresat de cine îi e antrenor sau preşedinte de club şi pentru el există Wesley… „cel mai mare ţăran din România”. Nu-i face nimeni nimic, doar e băiat glumeţ, cum să nu, şi ştie şi cu mingea. În fine, dacă avem jucător- antrenor licenţiat sau nu, de ce să nu avem şi preşedinte-fotbalist? Totul e ca povestea să meargă mai departe, iar circul cu mingea rotundă să existe. Aşadar, Gigi Becali să ţină cald şi locul de lângă el în lojă petru „Usmănescu Mihai”, ca să dea bine pe sticlă, la fel ca în fotbalul adevărat unde preşedinţii coloşilor precum Real sau Barcelona urmăresc partida împreună.

Răzvan Necşulescu