Geo Badea – o nouă ascensiune în Alpi

Geo Badea, cunoscut targoviștenilor și celor împătimiți de crestele înalte ale munților ca un explorator montan cu o experiență de peste 30 de ani, a atins cel mai înalt vârf al Alpilor elvețieni,  Varful Dufourspitze (4635m), al doilea după Mont Blanc.

Geo Badea face parte dintr-o categorie restrânsă de montaniarzi și alpiniști care au explorat de-a lungul anilor unele din cele mai înalte vârfuri de pe – aproape- toate continentele. Salvator montan în echipa Salvamont Dâmbovița, pasionat de ture de maraton montan, alpinist încă din perioada adolescenței, Geo rămâne parte integrantă a naturii în cele mai sălbatice și pure forme ale ei.

Citește și: Geo Badea a încheiat cu succes expediția siberiană. Singurul român din grup a atins Mont Belukha printre ghețari și pietre, pe varianta sudică, mult mai dificilă!

Cu vârfuri de peste șapte mii de metri, cu expediții anuale în Asia, America de Nord, America de Sud -și aș enumera aici doar Aconcagua  și McKinley – Alaska- pas cu pas a pus harta orașului Târgoviște acolo unde cu trudă  a ajuns.

Deși cel mai înalt vârf din Alpi este Mont Blanc, acesta nu este cel mai dificil ca ascensiune după cum ne mărturisește chiar profesorul Geo Badea. Așadar, vă învit să parcurgeți jurnalul de călătorie al exploratorului târgoviștean:

Geo Badea: ”un traseu de vis, însă foarte lung, cu diferență de nivel prea mare”

”Stimabili iubitori de munte, natura si aventura, zilele trecute am incheiat un proiect alpin in zona Alpilor de la granita elvetiano-italiana, care a avut ca scop ascensiunea Varful Dufourspitze (4635m), cel mai inalt munte al Elvetiei si al doilea dupa Mont Blanc.

Impreuna cu colegul Alexandru Dobra, am reusit ascensiunea pe ruta clasica, Creasta Vestica,  in aproximativ 7 ore, cu plecare la 3 dimineata de la Refugiul Monte Rosa (2788m)

Accesul in zona montana inalta a masivului, se face cu plecare din statiunea Zermatt, folosind trenul cu cremaliera, care ne duce pana la Gornegrat (3100m). Ideal, pentru cei care vor sa urce Dufourspitze pe ruta elvetiana, ar fi sa coboare mai jos, la Riffelberg (2585m) si sa prinda de aici, poteca pe curba de nivel ce ne duce la jumatatea ghetarului Gorner. Ajunsi la baza ghetarului avem doua variante, prima, mai lunga si mai circulata, dar  cu mai putine urcari, ce traverseaza ghetarul, iar cea de a doua, prin vale, pe langa lacurile glaciare Ob dem. Optam pentru cea de a doua varianta, care este mai rapida, dar mai putin umblata si cu mai multe urcusuri.

Citește și: EXPEDIȚIE MUNTII PAMIR – Acoperișul lumii s-a lăsat cucerit

Ajungem la Refugiul Monte Rosa, o cabana in toata regula cu absolut toate utilitatile necesare unei cabane montane. De pe terasa si sala de mese a acestuia, privelistea spre Matterhorn si varfurile din preajma, este superba. Ne odihnim, dupa lungul drum serpuind printre crevase si grohotisuri imense.

La 2.00 noaptea dam alarma, dar cat mai silentios posibil, iar la 3.00 pornim spre varf, in tandem cu un grup de francezi si unul de elvetieni. Primele pante sunt lejere, insa dupa ce aproximam jumatatea traseului, inclinarea incepe sa se accentueze. Sub prima panta, grupul de francezi, se retrage. Ajungem in sectorul mai tehnic al crestei unde se retrag si elvetienii, considerand ca este prea lunga si prea anevoiosa partea finala spre varf.

Citește și: Orasul zeilor primeste oaspeti din Targoviste

Creasta somitala a muntelui Dufourspitze, are trei portiuni mai delicate, prima care este mai scurta si nu foarte dificila, cea de a doua, o panta mai abrupta de aproximativ 200m, si partea finala spre varf, care este cea mai tehnica si  mai ascendenta. Ramasi singuri pe aceasta parte finala de creasta, nu ne grabim, fiindca avem suficient timp, insa ne displace faptul ca trebuie sa ne retragem tot pe aici. In jurul orei 10.00 ajungem pe varf. Poze si putine vorbe, stiind ce ne asteapta. Se asaza rapid si ceata, care creste si mai tare disconfortul. Usor, usor, reusim sa ajungem la pantele mai domoale si intr un final la refugiu. Nu zabovim prea mult si o luam la vale spre Zermatt.

Concluzia: un munte superb, un traseu de vis, insa foarte lung, cu diferenta de nivel prea mare.

Multumim Primariei Municipiului Targoviste pentru sustinere!”

Geo Badea, organizator

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media