Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Google o celebrează astăzi pe Junko Tabei, prima femeie care a atins varful Everestului

Junko Tabei a fost prima femeie care a ajuns pe vârful Everestului la 16 mai 1975, la vârsta de 35 de ani.

A fost, de asemenea, prima femeie care a finalizat cele șapte Summit-uri, atingând cele mai înalte vârfuri de pe fiecare dintre cele șapte continente în 1992. Google o onorează astazi pe Junko Tabei cu un Doodle animat care celebrează cei 80 de ani de la nașterea aplinistei.

Chiar dacă Junko Tabei a fost prima femeie care a ajuns pe vârful Muntelui Everest, cel mai înalt munte de pe Pământ, alpinista japoneză nu a fost niciodată confortabilă cu această distincție. „Am fost cea de-a 36-a persoană care a urcat pe Everest”, a spus ea pentru Sports Illustrated în 1996.

Născută la Miharu, Fukushima, în 1939, Tabei a început să urce pe munte la vârsta de 10 ani, chiar dacă era considerată un copil fragil. În 1969, a fondat un club de escaladă pentru femei după ce a fost tratată prost de alpinistii de sex masculin, dintre care unii au refuzat să urce cu ea.

„Unii au crezut că sunt acolo ca să întâlnesc bărbați, dar eu eram interesata doar să urc muntele”, a spus Tabei.

Sloganul clubului a fost „Hai să mergem într-o expediție de peste mări de unii singuri”.

În 1975, a sfidat din nou normele societății japoneze, când și-a lăsat fiica cea mică cu soțul ei, în timp ce călătorea în Nepal pentru a conduce un grup care urcă pe Everest.

„În Japonia, în anii ’70, încă se considera că bărbații sunt cei care lucrează în exterior, iar femeile vor rămâne acasă”, a spus Tabei pentru Japonia Times în 2012. „Chiar și femeilor care aveau locuri de muncă li s-a cerea doar să servească ceai. Deci era de neconceput ca ele să fie promovate la locurile de muncă.”

„În schimb, ni s-a spus că ar trebui să creștem copii”, a spus ea.

Expediția Everest din 1975

Clubul format de Tabei conținea o echipă cunoscută sub numele de Japanese Women Everest Expedition (JWEE), condusă de Eiko Hisano, care iși dorea să ajungă pe Muntele Everest. JWEE conținea 15 membri, în mare parte femei, inclusiv profesoare, un programator de calculator și un consilier pentru minori. Două dintre ele, inclusiv Tabei, erau mame. După ce Tabei și Hiroko Hirakawa au urcat cu succes pe Annapurna III la 19 mai 1970, Clubul a decis să facă față Muntelui Everest.

Tabei a ajutat la găsirea de sponsori pentru expediție, deși i s-a spus frecvent că femeile „ar trebui să crească copii în schimb.” Ea a putut să obțină finanțare de ultimă oră de la ziarul Yomiuri Shimbun și Nippon Television, cu toate acestea, au mai avut nevoie de resurse. Pentru a economisi bani, au folosit scaune auto reciclate pentru a coase pungi impermeabile și supra-mănuși. Au cumpărat și pene de gâscă din China și și-au făcut proprii saci de dormit. Elevii de la școală au colectat pachete nefolosite de gem pentru a a-și susține profesoarele.

După o lungă perioadă de pregătire, echipa a început expediția la începutul anului 1975, când au călătorit la Kathmandu. Aceștia au folosit același traseu pentru a urca muntele pe care Sir Edmund Hillary și Tenzing Norgay îl luaseră în 1953. La începutul lunii mai, grupul a pus tabara la 6.300 de metri când au fost loviți de o avalanșă

Femeile și ghizii lor au fost îngropate sub zăpadă. Tabei și-a pierdut cunoștința timp de aproximativ șase minute până când ghidul șerpaș a scos-o afară. La doisprezece zile după avalanșă, la 16 mai 1975, alături de ghidul ei de sherpa, Ang Tsering, Tabei a devenit prima femeie care a ajuns pe vârful Everestului.

Ca urmare a realizării sale, Tabei a primit mesaje de la regele Nepalului și guvernul japonez, a fost făcută o miniserie de televiziune despre expediție și a vizitat Japonia având apariții personale la tv.

Tabei a continuat să urce cu succes și la varsta de 60 si 70 de ani

Tabei nu părea să se odihnească niciodată. Chiar și la 70 de ani a urcat până la cel mai înalt punct din 56 de țări și a scris șapte cărți. Chiar și după ce a fost diagnosticată cu cancer de stomac în 2012, nu a încetinit până în ultimele luni. „Încep doar să înțeleg puterea deplină a mamei mele”, spune fiul ei, Shinya.

Este remarcabilă forță și determinarea ei. Tabei a arătat unei generații de fete cum să se târască de crampoane și să se înalțe peste circumstanțele lor. Urcările ei rămân un imn pentru fiecăre mamă care visează să îmbrățișeze un munte.

Ea a rămas activă în comunitatea alpinistă pentru tot restul vieții, concentrându-și energiile asupra pagubelor de mediu pe care Everestul le suferă din cauza deșeurilor lăsate în urmă de alpinisti, și a participat la multe actiuni de ecologizare a zonei, spunând că muntele are nevoie de o pauză pentru a se reface de prezența turiștilo.

În total, Tabei a urcat 69 de munți majori în peste de 60 de țări și a continuat să urce după ce a fost diagnosticată cu cancer în 2012. Ea a murit patru ani mai târziu, pe 20 octombrie 2016, la vârsta de 77 de ani.

surse: cnet.com, wikipedia.org, outsideonline.com