Hora Unirii în Pasul Vâlcan la peste 1600 metri altitudine

                                                                         

Pasul Vâlcan se situează între cele 11 trecători existente în Carpați și care fac legătura dintre TRANSILVANIA și zona submontană a OLTENIEI și are o istorie milenară.

Pe vremea geto dacilor comunicația se făcea prin trecătoare Surducului, pe malul Jiului aceștia au tăiat în coasta stâncilor un drum practicabil care este vizibil și astăzi.

Cercetările arheologice au găsit în 1858, 45 de monede de bronz din vremea lui Augustus și o statuie de bronz reprezentând pe Ares-zeul războiului.

De-a lungul timpului, Pasul Vâlcan a devenit „drumul poștalioanelor”, care, venind dinspre Hațeg, trece de la Crividia prin Pasul Dealul Babii, ajunge la Vulcan, și, de acolo, urcă în Pas Vâlcan, acolo unde era vama și poșta de schimb a cailor. Se ajungea la ADLER – la altitudinea de 1621 m și de aici, drumul cobora spre Gorj, prin cătunul Buliga și Vama Veche, la Schela și Tg. Jiu.

Însuși Împăratul Iosef al II – lea spunea despre Pasul Vâlcan ”Drumul se parcurge greu, Valea Jiului maghiar ca și a Jiului valah, este o vale frumoasă, presărată cu case răsfirate și aici se practică creșterea vitelor. Partea maghiară este așezată pe stânga, cealaltă pe dreapta, ambele sunt străbătute de două râuri mici, care se numesc Jiuri, care apoi, se unesc și curg în jos, în Valahia”.

Se spune că turcii au atacat VALEA JIULUI în anul 1782, în 1778 generalul Laudon ridicase redute de apărare în zona Pasului Vâlcan și a dat foc unui deal cu cărbuni ca să-i sperie pe turci, focul arzând mai bine de 14 ani.

România își va îndeplini angajamentul asumat prin semnarea Tratatului de alianță cu ANTANTA și, în noaptea de 14/ 27/28 august 1916 armata română atacă pe frontiera cu Austro- Ungaria, pătrunzând în Transilvania prin 18 puncte. În 29 august 1916 trupele române intrau în Brașov și în orașul Petroșani.

Avangarda românească va trece prin Pasul Merișor și va ocupa satele Baru Mare și Mic, de pe Valea Streiului, la 10 septembrie intrând în contact cu patrule germane din Divizia 187 Prusiană și corpul Alpin Bavarez. În octombrie 1916 în Pasul Merișor se dă o luptă grea și acesta ajunge în mâna inamicului.

Pentru a evita încercuirea de la Muntele Tulișa, se dă ordin de evacuare a orașului Petroșani și retragerea pe vechile aliniamente de pe graniță, ceea ce face ca în data de 20 septembrie 1916, trupele germane să intre în Petroșani.

Ofensiva va continua și inamicul va ocupa piscurile cele mai înalte precum Pasul Vâlcan, trecătoarea Buliga și Defileul Jiului.

După lupte grele, cu mari pierderi de vieți omenești, de o parte și de alta a frontului, până la 2 octombrie 1916, trupele românești se retrag pe crestele de la frontieră.

Realizarea ”Pantheonului din Pasul Vâlcan” se înscrie într-un curs care a început imediat după încheierea primului război mondial, acela al preocupării autorităților civile și militare, a comunităților de a aduce prinosul de recunoștință celor care au luptat, prin jertfa supremă, în confruntările militare 1916-1919, la sfârșitul cărora,  se naște ROMÂNIA MARE.

Pe platoul aflat la 1621 m altitudine ne întâmpină  un ansamblu monumental, având la mijloc CRUCEA RĂSTIGNIRII LUI ISUS CRISTOS care este flancată în dreapta și stânga de busturile personalităților care au participat direct la luptele din VALEA JIULUI sau au fost implicate în evenimentele din anii războiului de reîntregire a României: generalii Dumitru Cocorăscu și Ion Culcer, Regele Ferdinand I, Regina Maria, locotenent Gheorghe Tătărăscu, sublocotenent Ecaterina Teodoroiu, generalul Ioan Dragalina și sublocotenentul Emil Popovici.