Igiena minții, necesitate sau moft?

Așa este, foarte adevărat! Haideți să o luăm sistematic. Bunicii și străbunicii aveau o viață simplă. Atenție, am spus simplă, nu ușoară. Simplă în sensul că în acele vremuri individul nu era supus unui calup de stres cum se întâmplă astăzi. Un bărbat trebuie să muncească de multe ori departe de casă, pentru a-și întreține familia, să aibă două locuri de muncă eventual, să fie solicitat și câte 10 sau 12 ore pe zi. Să facă față stresului zilnic, tehnologiei, să înfrunte armata de masculi din jurul său într-un mod competitiv, care, de altfel la nivel de individ are aceleași năzuințe- să lupte, să cucerească, să acumuleze pentru el și familia lui. Ori acest lucru implică enorm de mult stres și consum energetic.

Bunicii mergeau la munca câmpului, în agricultură, sau erau dascăli în puținele școli din acel timp, într-un regim social egal, necompetitiv, ba chiar la clacă, mâncau la grămadă, ca frații tot satul, iar seara se întâlneau la joc și voie bună. Acolo se pețeau fetele, se programau trocuri, se ajutau și împrumutau cu lemn de casă, cu chirpici, cu diferite bunuri. Femeile erau casnice, activitatea și rolul lor social se reducea la creșterea copiilor, gătitul și curățenia casei. În zilele noastre femeia trebuie să fie policalificată: mamă, educatoare, bucătăreasă, menajeră, super woman în serviciu/ bussines, bașca și bună amantă seara.

Societatea te vrea singur, izolat, debusolat, frustrat, astfel te poate manipula și stăpâni, devenind un roboțel dezumanizat, bun plătitor de taxe și impozite.

Astfel individul își pierde din sens, cu fiecare an, cu fiecare generație. Din acest motiv omul are nevoie de igienă emoțională, să-și revină la matca lui umană, afectivă. Să-și curețe balastul emoțional adunat în timp, de copil, chiar transgenerational. Să-și amintească scopul, sensul trecerii lui pe Terra. Să-și conștientizeze măreția, umanul din el, scânteia divină cu care a fost binecuvântat la întrupare, darul personal pe care-l are de oferit lumii.

Doar astfel ne plămădim rostul aici. Psihologii, psihoterapeuții, consilierii, terapeuții, sunt și ei tot oameni, cu rănile și traumele lor, doar că ei și le-au acceptat, vindecat, integrat. Au învățat asiduu în ani dedicați acestor profesii, prin studiu și multă muncă, mai ales muncă și excavare interioară, cum să dansezi cu dragonii interiori. Așadar, dacă în România frecventarea unui psiholog/consilier/ coach este o rușine, o anomalie, în toată lumea este o normalitate. Cum lunar sau trimestrial se merge la masaj, dentist, kinetoterapeut, medicul de familie pentru analize de rutină, fix la fel se recomandă vizita la ” terapeutul de suflete”. Fiecare individ își alege terapeutul cu care rezonează, de la care are un feed-back nobil, înălțător, unde simte că se poate redescoperi, restarta. Aici vorbim de feeling interior, de un schimb energetic benefic, de o lumină specială. Lucru care se întâmplă de la primul impact! Așadar, igiena mintii și a sufletului nu este un moft, este o necesitate!

Cu lumină și drag de oameni: