Ilie Ghergu, independent pentru Consiliul Local Municipal Târgoviște

Sunt Ilie Ghergu.

Nu vreau să credeți că sunt mai bun sau mai rău decât alții. Sunt așa cum sunt!

Cântăriți-mă, dar nu mă judecați. Când judecați, dați un verdict pro sau contra și atât; apoi vă distanțați, vă excludeți. Când cântăriți, sunteți elementul principal în ecuație, pentru că evaluarea se face în baza propriului sistem de valori. Și rămâne întrebarea: oare ce poate să fie, ce poate să facă?

Vă rog să vă puneți des întrebarea aceasta!

Dragostea pentru ceva sau cineva nu trebuie nici cântărită, nici judecată. Este un dar și trebuie prețuită ca atare. Iubim oameni, locuri, natură, fapte, profesii. Atunci când mărturisim iubirea suntem de două ori binecuvântați: o dată pentru văpaia divină ce ne încălzește și a doua oară pentru libertatea și curajul de a o mărturisi. Libertatea înalță sufletul, iar curajul te face învingător!

Iubesc Târgoviștea așa cum îmi iubesc părinții, familia, copilul. Aici sunt trecutul, prezentul si viitorul meu. Nimic din ce este viu sau neînsuflețit nu-mi va putea lua această binecuvântare. Pentru ea, pentru Târgoviștea mea, nu mi-este frică să greșesc, căci, nu-i așa? numai cine nu greșește, nu sporește! Dar, înainte de toate, rămâne iubirea, ca unica salvare.

Dați-mi aripi să zbor și vă voi arăta cât de sus pot să mă înalț și de acolo să vă spun cât de frumoasă e lumea!

Am ales să candidez ca independent pentru un loc în Consiliul Local al Municipiului Târgoviște din dragoste și respect pentru comunitate.

Poziția 10 pe Buletinul de vot pentru alegerea Consiliului Local.

Lorena Iordache

„O faţă care trudeşte atât de aproape de piatră s-a transformat ea însăşi în piatră! Îl văd pe acest om cum coboară cu pasul greoi, dar măsurat, către chinul său fără de sfârşit. Ceasul acesta, care este ca o respiraţie şi care revine tot atât de sigur ca nefericirea lui, este ceasul conştiinţei. În fiecare din aceste clipe când părăseşte înălţimile, coborând pas cu pas către viziunile zeilor, este superior destinului său. Este mai puternic decât stânca lui.”

„Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă stăruinţa superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers fără de stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al acestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de ajuns pentru a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.”

― Albert Camus, „Mitul lui Sisif. Eseu despre absurd.”

Distribuie acest articol Oficial Media