Între soți trebuie să existe comunicare sufletească

„Între soți trebuie să existe comunicare sufletească. Iar pentru ca sufletul să aibă un confort, pentru a întări teritoriul sufletului, trebuie să existe o atitudine atentă unul față de celălalt. Mărinimia unuia față de celălalt înseamnă a păstra unitatea la nivelul suprem, sufletesc.

Unitatea poate fi distrusă de o singură frază, de un cuvânt jignitor, uneori chiar și de un singur gest. Iar, pe urmă, va fi foarte greu să fie restabilită. Când soții se contrazic, când se supără unul pe celălalt atunci, în aceste momente, nu trebuie să fie permis niciun cuvânt jignitor.

Nu este voie să vă tratați cu dispreț unii pe ceilalți. Nu este voie să vă jigniți reciproc, este inadmisibil să vă umiliți unul pe celălalt în prezența străinilor, nu este voie să vă adresați soțului sau soției dumneavoastră pe un ton de comandă tot timpul.

Iubirea conjugală presupune o unitate și o anumită egalitate interioară dar, dacă unul dintre soți își subliniază în mod permanent propria superioritate, atunci celuilalt îi apare un protest interior care se acumulează și duce la probleme.

Capacitatea de a te stăpâni pe sine, de a-ți sacrifica propriile ambiții, capacitatea de a nu scuipa în sufletul altei persoane în timpul unui conflict, de a nu-l jigni, de a nu-l umili reprezintă capacitatea de a păstra familia. Relațiile sufletești sunt temelia unei familii.”

S.N. Lazarev

Fragment carte ”SECRETELE FERICIRII IN FAMILIE”