Izvorul Tămădurii la SCHITUL DIN STRAJA- VALEA JIULUI

Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare foarte importantă în calendarul creștin ortodox,  care pică în fiecare an în Săptămâna Luminată, în prima vineri de după Paști.

Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare închinată Maicii Domnului. În această zi îl sărbătorim în primul rând pe Hristos Cel Înviat, că Izvor al vindecărilor și apoi pe Maica Domnului, ca persoană care Îl poartă pe Fiul ei, devenind astfel și ea izvor de tămăduire

Originea sărbătorii vine dintr-o legendă conform căreia o minune s-a petrecut lângă un izvor, de lângă Constantinopol.

Se spune că un om orb și-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe față cu apa din izvor. El a ajuns la acest izvor călăuzit de cel care avea să fie împărat al Bizanțului, Leon I, căruia îi ceruse apă. Maica Domnului l-a îndemnat pe acesta să îndrume omul orb către izvorul care l-a vindecat.

După ce a ajuns împărat, Leon I a construit la locul respectiv o biserică din zid.

Biserica Izvorul Tămăduirii, din Constantinopol, Istanbulul de astăzi, este una dintre vechile biserici ortodoxe din cetatea Împăratului Contantin cel Mare. Ea se află în apropierea Porţii Silivri, și ascunde cu smerenie sub pământ, într-un paraclis din veacul al cincilea, o apă binecuvântată de Maica Domnului, ce a dat Ortodoxiei una dintre cele mai strălucitoare şi mai iubite sărbători: Izvorul Tămăduirii. Tot în paraclisul subteran se află o icoană a praznicului, a cărei vechime atinge perioada de aur a Bizanţului şi despre care se spune că „se curăţă singură“. Orice intervenţie asupra ei în vederea restaurării este „respinsă“ de icoană.

În această zi, bisericile fac sfințirea aghesmei mici după Liturghie. Se spune că cei care beau această agheasmă se vindecă, iar în unele locuri se stropește și casa cu agheasmă mică.

Există și în România câteva izvoare tămăduitoare. Unul dintre ele se află la Mănăstirea Ghighiu din Prahova. Mai există și la Mănăstirea Dervent un izvor cu apă tămăduitoare, dar și la Mănăstirea Hoacioara din județul Neamț. De asemenea, la Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă există un astfel de loc.

Fecioara Maria este reprezentată cu mâinile înălțate, semn al rugăciunii, iar Mântuitorul binecuvântând cu ambele mâini, ca răspunsuri la rugăciunilor maicii Sale. Din bazin izvorăște apă care are darul tămăduirii bolilor sufleteșți și trupești.

Și la Schitul Straja din Valea Jiului părintele stareț Dimitrie Ivașco a săvârșit slujba sfințirii apei, se cântă Canonul Învierii  ”- Hristos a înviat!”- de trei ori . Apoi înmoaie mănunchiul de busuioc  şi, cântând troparul „Darurilor tale fă-ne vrednici, Născătoare de Dumnezeu Fecioară…”, stropeşte cu agheasmă peste credincioși. Apoi, sunt chemați toţi cei de faţă să se închine şi să sărute Sfânta Cruce.  Agheasma Mică poate fi băută tot anul de sănătate pe nemâncate, spre deosebire de Agheasma Mare, de la Bobotează, care poate fi băută timp de numai 8 zile.  Aceasta luată cu credinţă poate tămădui și vindeca orice boală. Tradiția spune că toate casele, grădinile și animalele sfinţite cu Agheasma de la Izvorul Tămăduirii vor fi ferite de rău,  iar fântânile nu vor seca în perioadele fără ploi.