La 13 ani au devenit mame! „Unele sunt analfabete, pun degetul la semnătură”

La doar 13 ani au devenit mame! Sunt doar două dintre cele 100 de minore de la Maternitatea Ploiești, ajunse mame pentru că „se îndrăgostesc”.

De la începutul anului 2023, la maternitatea din Ploiești au născut 100 de mame minore, iar cele mai mici din ele au doar 13 ani.

„Se îndrăgostesc”, este răspunsul pe care mamele minore îl dau asistenților sociali

De cele mai multe ori, copilele provin din mediul rural și nu au acces la educație, fiind analfabete. O parte dintre proaspetele mămici pleacă acasă cu nou-născuții, dar sunt și fete care îi abandonează în spital.

„Se îndrăgostesc”, este răspunsul pe care mamele minore îl dau asistenților sociali de la Maternitatea Ploiești, în momentul în care sunt întrebate „ce a fost în capul lor”, ne spune Luminița Leonte, asistent social. „Mai sunt și cele care la 14, 15 sau 16 ani îmi zic că au vrut să aibă un copil. Partenerii lor sunt, de obicei, majori. Unii recunosc bebelușii, în dreptul altor nou născuți trecem, însă, la tată, un X”. 

La 13 ani au devenit mame! „Unele sunt analfabete, pun degetul la semnătură”

Două dintre copilele cu copii au doar 13 ani. Restul, până la o sută, câte au născut de la începutul acestui an la Ploiești, ar fi trebuit să fie azi clasa a VII-a, a VIII-a sau să intre la liceu.

„Ar fi trebuit, însă, abandonează școala. Unele au două, trei clase. Altele sunt analfabete, pun degetul la semnătură. Sunt care vin și nasc și nici măcar nu au acte. Provin din familii în care părinții, de exemplu, au stat prin centre de plasament și atunci aceste copile nu au niciun reper în viață. Nu știu ce sunt acelea metode contraceptive, ne trezim cu ele gravide. Vin să nască și atâta tot”, ne-a mai mărturisit Luminița Leonte, asistent social la Maternitatea din Ploiești, citat de Observatorul Prahovean.

Știre preluată de pe gândul.ro

Lorena Iordache

“O faţă care trudeşte atât de aproape de piatră s-a transformat ea însăşi în piatră! Îl văd pe acest om cum coboară cu pasul greoi, dar măsurat, către chinul său fără de sfârşit. Ceasul acesta, care este ca o respiraţie şi care revine tot atât de sigur ca nefericirea lui, este ceasul conştiinţei. În fiecare din aceste clipe când părăseşte înălţimile, coborând pas cu pas către viziunile zeilor, este superior destinului său. Este mai puternic decât stânca lui.”

“Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă stăruinţa superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers fără de stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al acestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de ajuns pentru a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.”

― Albert Camus, “Mitul lui Sisif. Eseu despre absurd.”

Distribuie acest articol Oficial Media