Prin imagini desprinse parca din caietele de desen ale unor copii, mai multi graficieni au reprezentat, poate pueril pentru unii, poate mult prea realist pentru altii, lumea in care traim. Cu toata dezordinea vizibila din jur, lipsa oricarei pasiuni sau dorinte de a face mai mult pentru locul in care traim ne pune pe aceeasi linie cu cei care aleg constient sa nu faca nimic pentru ca au renuntat sa le mai pese. Albert Einstein spunea intr-una din cugetarile sale celebre ca: „lumea nu va fi distrusa de cei care fac rau, ci de cei care vad raul si nu fac nimic pentru a-i pune capat.”
De la poluarea mediului, la mult trambitata incalzire globala, pana la topirea ghetarilor si fenomene naturale cu urmari devastatoare pentru omenire – lumea a ajuns sa vada prin proprii ochi schimbarile pe care le-a produs tehnologia avansata, stiinta si inteligenta umana per ansamblu. Ceea ce ne-a fost dat precum un dar divin, in conceptie crestina, ne este acum luat pe negandite, in conceptie umana. Asta se traduce prin evolutia omului pe o panta descendenta. Acest oximoron nu face decat sa arate ca omul a evoluat in sens invers in raport cu inventiile care urmau sa-l propulseze la scara istoriei drept fiinta inteligenta.
Ceea ce natura ne-a dat prin ea insasi, omul a distrus prin el insasi, intr-o relatie care, cel putin in ultimii ani s-a aratat catastrofala, atat pentru om cat si pentru modul sau de viata. Defrisarile masive, poluarea mediului prin supra-utilizarea utilajelor, epuizarea unor resurese vitale, infestarea apelor potabile, disparitia unor animale si plante, mizeria, supra-popularea, saracia, bolile si alte hazarde naturale au fost si sunt in continuare efectele activitatii umane fara discernamant.
Putem sa speram ca cei care vor veni dupa noi nu vor invata cum sa traiasca utilizand un manual de instructiuni, nu vor fi nevoiti sa-si imagineze din carti sau imagini cum aratau anumite plante sau animale si nu vor trebui sa poarte masti atunci cand ies din casa, de teama de a nu inspira aerul poluat.
Lipsa educatiei, ignoranta de orice fel, nepasarea ridicata la rang de virtute sunt cateva din motivele care stau in calea progresului constructiv. Defrisarea padurilor pentru a se ridica betoane in locul lor nu este progres, cum nu este nici nevoia noastra de a trai intr-un mediu curat fara insa a participa in vreun fel la acest deziderat.
Oana Stiff
Te ajutam sa faci bagajul!
URMARITI OFICIAL MEDIA PE CANALELE NOASTRE
AUTORII OFICIAL MEDIA
De ce ne sperie o VIATA NOUA? - Oana Grigore
Noi detalii în cazul vârstnicilor găsiți în condiții mizere în București: Căsătorii fictive cu persoane vârstnice și bolnave pentru moștenirile acestora | AUDIO
Ce mai poti citi
25 de ani de dezvoltare regională în România, celebrați la Timișoara
Bega Art Prize 2023
Cum să nu te îngraşi de sărbători