Ne place să păstrăm aparențele

Ne place să păstrăm aparențele sau să facem impresie..atât de mult purtăm măști cu diferite stări încât e posibil ca la un moment dat să ne fie greu să mai fim noi înșine, cei reali. Avem senzația că aparențele ne pot salva, la fel ca și impresiile pe care încercăm să le lăsăm în urma noastră. Exact ca atunci când facem curat tocmai în momentul în care aflăm că vom avea musafiri, să nu ne vadă dezordinea din casă. Pe cine mințim?

De ce vrem să apărem bine și frumos în fața celor din jur, de ce nu ne putem arăta lumii așa cum suntem? Se spune că adevărul doare, însă cred că minciuna și neadevărul dor și mai tare. Doare când afli după ani de zile de căsnicie că ai fost mințit și înșelat, deși ți se spunea un fals adevar, doare când afli că ai fost manipulat de familie, de societate, de religie, de politică, de școală; doare când afli că prietenul tău cel mai bun te-a trădat iar exemplele pot continua. Și în tot acest timp esti mințit, păcălit, manipulat să crezi într-o realitate care nu există.

Uităm însă mai mereu ca de Dumnezeu nu ne putem ascunde niciodată și că minciuna are picioare scurte, tocmai pentru că adevarul iese mereu la suprafață ca un învingător. Mai cred și că acest adevăr nespus la timp vine cu și mai multă suferintă. Mai ales când adevărul îți este unul dat de univers, însă preferi să-l păstrezi ascuns. Cum să negi ceva ce există? Și dacă tu ești acel ceva înseamnă că te negi pe tine și tot ce ai primit bun și frumos de la univers.

N-am să înțeleg niciodată de ce oamenii nu se arată așa cum sunt cu adevărat. Singurul etalon de a ne compara este natura și creația în sine. Natura nu este falsă, nu păstrează aparențele și nici nu face impresie…la fel și universul. Soarele ca și luna, răsare și apune, anotimpurile se succed în ritmul lor, trăiesc autentic și asa cum au fost programate de creator. Animalele la fel. Sigur, nu vorbim de situații în care a păstra o aparența ne poate salva viața.

Este doar o părere personală legată de faptul că oamenii ar fi cu mult mai fericiți dacă ar trăi în adevăr. Cred că dacă cineva te iubește cu adevărat o va face indiferent de adevărul tău și cât de dureros ar fi pentru el să-l cunoască. Altfel, nu vei face decât să păstrezi o aparență care mai târziu se poate întoarce împotriva ta. Lipsa adevărului te slăbește, îți răpește încrederea în tine și în ceea ce vrei să fii, dar nu îți dai voie.

Poate că adevărul este doar pentru cei puternici și care își asumă orice consecință l-ar avea acesta. Mă gândesc la cum ne arată, universul, adevărul, atunci când e necesar să-l vedem. O face fără ascunzișuri, brusc și de cele mai multe ori ne zguduie bine. Dar o face! Si el este creatorul. Noi de ce nu am putea sa fim asemeni lui? De ce ne ascundem? Cred că suntem Dumnezeu doar dacă ne-am eliberat de propriile adevăruri. Și de aici putem ridica o lume nouă și curată.

Cu speranta,

Oana Grigore

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media