Nu mai țineți cu-atâta înverșunare de „realitate”! Fiți Pozitivi! Dacă vreți evoluție Pozitivă a lucrurilor.

Oamenii îmi spun adesea că ei sunt „realiști”, că nu pot vedea decât ceea ce este. Iar eu deasemenea pot înțelege. Dar:

Atâta timp cât ne rezumăm la a fi constatatori ai „realității”, ceea ce nu cred că presupune un efort deosebit, nu cred că putem depăși stadiul în care ne aflăm. Căci realismul ăsta maladiv împiedică progresul. Unde evoluție dacă nu facem decât să constatăm întunericul-„realitate” în care… băltim?! Unde urcuș lăuntric dacă stagnăm, dacă ne complăcem în cele ce sunt, fără a dori să atingem culmi pe care am putea ajunge?! Ne-am putea mobiliza imaginația spre lucruri ce pot fi împlinite prin doar concursul nostru, dar având o atitudine pozitivă. Am putea să ne mobilizăm către visele noastre, să ne batem cu „realismul” ce nu ne lasă să vedem ce frumos ar putea fi pentru că suntem preocupați să constatăm ce e.

Oricare situație e în desfășurare la un moment dat, poate fi schimbată în bine, în foarte bine, dar nu cu o atitudine a observatorului realist, ci cu aceea a celui care luptă cu realitatea spre a o schimba, pozitivist, într-o altă realitate, una în care să ne fie bine să viețuim. Nu e de ajuns să protestezi că nu îți place tot ce se întâmplă în jur, ci trebuie să îți și asumi că poți veni cu o soluție mai bună. Și încă nici asta nu e destul: fă din acea soluție o nouă „realitate”, că tot ne place cuvântul. Iar asta presupune muncă, efort, gândul devine faptă-acțiune, asumare. „Realiști” suntem toți. Dar când vine vorba să construim …o țară -de pildă, ni se pierde urma.

Ca România să poată fi ridicată din temelii, căci ăsta e stadiul României azi, e nevoie de forță de muncă. Noi ne-am obișnuit să nu facem nimic decât dacă suntem foarte bine plătiți. Fără sacrificiu, fără dăruire, marile idealuri își pierd valoarea și puterea de a fi aduse aievea.

Vrem! Fără însă a depune un minim efort.

Am ajuns ca lupta pentru existență să facă din noi șacali, suntem unul împotriva celuilalt spre a ne apăra de a ne jecmăni avutul unul altuia.

Cum să obții dacă nu dărui?!

Cum să primești îngăduință dacă nu ești îngăduitor?!

Întotdeauna dramul de pozitivism face ca lucrurile să meargă înspre din ce în ce mai bine. Oamenilor pozitivi le merge din plin, în viața lor se întâmplă miraculos doar lucruri benefice, binecuvântate. E nevoie de oameni pozitivi, e nevoie să ne auto-educăm caracterul pentru binele propriu ca și al celor din preajmă.

E nevoie și să fim dispuși să muncim spre a reconstrui cele ce am lăsat să fie distruse, pentru că acceptăm sau nu, suntem părtași pasivi la dezastrul pe care l-am permis.

(Dana Staicu -1 ianuarie 2018)

Dana Staicu

Absolvent Liceu de Arhitectură și Sistematizare- București- 1986;
Absolvent Școala Postliceală Sanitară-FUNDENI- București- 2009;
Scriitor, artist, autodidact.

Distribuie acest articol Oficial Media