Pentru CASTELUL CORVINEȘTILOR a fost obținută o nouă finanțare, de 20 milioane de lei

În primul sfert al secolului al XVI-lea, retribuțiile anuale ale castelanilor Hunedoarei erau formate din butoaie de vin (cca 1.600 l), grâu, ovăz, porci îngrășați și oi de tăiat. De reținut este faptul că întreținerea cu hrană (victualia) a călăreților din castel, cădea în sarcina castelanilor. În anul 1518, grădinarul ce avea în grijă și via din vecinătatea castelului ce produce anual vreo 10-14 buți de vin, primea 4 florini ca retribuție anuală, în timp ce chelarul, pitarul și bucătarul primeau o sumă dublă. Din documente reiese faptul că în vecinătatea castelului existau livezi cu pomi fructiferi (meri, pruni, nuci), grădini de zarzavaturi (varză, ceapă, mazăre, linte, morcov) și plante oleaginoase (in, cânepă).

În jurul anilor 1530, bucătăria castelului dispunea de angajați cu caracter permanent, dirijați de un econom (dispensator). Această bucătărie era alimentată cu mari cantități de caș și untură, provenite din cuprinsul domeniului. În același context documentar, sunt menționați mai mulți angajați și servitori (chelarul, pitarul, morarul, bucătarul, bucătăreasa, ultimii doi ajutați de mai multe persoane). Acești angajați primeau o parte din retribuțiile cuvenite în natură, respectiv în vin și alimente (grâne, slănină, carne, ulei). Documentele ne informează asupra faptului că oaspeții nobili erau hrăniți cu pâine albă, iar câștigarea bunăvoinței unor nobili se putea face sub forma unor donații de ovăz.

Printre cele mai timpurii informații cu privire la alimentația din castelul Hunedoarei datează din anul 1531, în contextul unui viitor asediu organizat de Ioan Zápolya (mag. János Zápolya), castelul a fost aprovizionat cu alimente, în special cu carne și vin. Pentru exploatarea viei din vecinătatea castelului, datele existente conduc la estimarea unui număr de cca 100 de persoane angajate în munci sezoniere. Specialiștii presupun că această vie a fost sădită în secolul al XV-lea, fiind pe rod și la finele secolului al XVII-lea. Producția estimată de vin a anului 1517 se situează în jurul cifrei de 5400 l, cantitate ce acoperea doar o parte a necesarului castelului. Necesarul era acoperit prin cumpărarea unor cantități de vinuri produse la Buituri, Răcăștie, Bârcea, Hășdat sau de către sași (Sebeș, Vințu de Jos, Vingard, Câlnic), ultimele net superioare, din punct de vedere calitativ. Interesant este faptul că îmbunătățirea calității vinurilor vechi se obținerea cu ajutorului mustului de la Ocoliș și a strugurilor cumpărați de la Deva. La finalul secolului al XVII-lea în subsolul aripii nordice (așa numita pivniță de vinuri) a fost depozitată o însemnată cantitate de vin ce provenea de pe cuprinsul domeniului Hunedoarei, în special din partea sa sudică, unde graţie reliefului şi gradului de expunere al versanţilor la soare, se produceau constant cantităţi apreciabile de vin. Vinul era considerat şi în castelul de la Hunedoara o importantă şi necesară componentă al alimentaţiei medievale. Informaţia istorică consemnată în secolul al XVII-lea în special este indirect confirmată de descoperiri arheologice ce au constat din resturi de butoaie precum şi suporturi realizate din cărămidă pentru acestea.

Curtea de la castel și personalul administrativ primeau din prestațiile iobagilor sau din alodiu carne (spată de porc, cerb, batali), păsări (găini, gâscă), cereale, untură, lapte, caș, pâine, ouă, vin. Ocazional, erau consumate cantități reduse de pește (crap, știucă și somn, în special). Dintre condimente sunt aminte ghimbirul, piperul, șofranul, în timp ce untdelemnul era rar utilizat, fiind scump.

Despre istoria bucătăriilor castelului, informația istorică este săracă. Încăperea de la parterul palatului nordic este atribuită bucătăriei mercenarilor din castel. Din zestrea bucătăriei se păstrează, fixate pe boltă, două lanţuri metalice, de care puteau fi suspendate obiecte metalice pentru atârnarea produselor din carne sau lămpi cu seu pentru iluminatul încăperii. Un inventar din anul 1681, ne descrie faptul că aici erau depozitate alimente (slănină, untură, brânză, caş, nuci) dar şi alte obiecte (piei de animale, hamuri pentru caii de poştă, lăzi de lemn pentru carne şi sare). La parterul aripii Bethlen, la finele secolului al XVII-lea, în camera casei de copt pâinea (în prezent expoziția de trofee de vânătoare), funcţionau cuptoare din cărămidă, cu numeroase obiecte casnice: masă de lemn pentru frământat aluatul, lopată, frigare, site, covată, farfurii din lemn şi lut şi o râşniţă pentru măcinat piperul.