Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Poveşti stranii la Castelul Corvinilor

Potrivit primarului Hunedoarei, Viorel Arion, Castelul Corvinilor a devenit cea mai importantă sursă de venit în bugetul public al Hunedoarei, după ce în ultimii ani, numărul turiştilor a crescut, la fel şi sumele obţinute din vânzarea biletelor şi din taxele percepute vizitatorilor.

Castelul Corvinilor de la Hunedoara este vizitat anual de zeci de mii de turişti atât din ţară cât şi din străinătate atât pentru istoria care domină în interiorul pereţilor cât şi pentru poveştile stranii ţesute de-a lungul timpului. Sunete ciudate pot fi auzite din încăperile pustii, din podurile stăpânite de liliecii-vampir, ce pot fi văzuţi seara, zburând în jurul cetăţii, sau camerele bântuite de fantome. Strigoii au devenit personaje comune poveştilor despre castel. În camerele acestuia, s-au consumat nenumărate drame şi tragedii şi nu sunt puţini cei ce cred că spiritele celor care au fost ucişi aici încă bântuie locul Ca şi alte castele medievale, şi Castelul Corvinilor a avut temniţe, catacombe, camere de tortură, iar curtea ei a fost loc de execuţie. Sala de tortură a castelului a fost una dintre puţinele încăperi restaurate complet în ultimii ani. Încăperea poate fi vizitată într-un subsol al Castelului Corvinilor şi îi atrage pe turişti cu scenele de groază la care erau supuşi prizonierii şi femeile acuzate de vrăjitorie. Locul victimelor e luat de manechine acum. Cei care ajung pot vedea şi instrumentele de tortură folosite de inchizitori, în urmă cu patru secole. Una dintre legendele care îi atrag pe străini la castel, promovată în ultimii ani, a fost cea despre întemniţarea lui Dracula. Se spune că Vlad Ţepeş ar fi petrecut şapte ani într-o închisoare din castel şi că i-ar fi înspăimântat pe paznici prin cruzimea sa. Nu se ştie cum povestea celui supranumit contele Dracula a ajuns atât de răspândită printre vizitatorii străini. Dracula nu ar fi fost singurul personaj de temut de numele căruia se leagă istoria castelului. Elisabeta Szilágyi, soţia voievodului Iancu de Hunedoara, a avut în stăpânire cetatea, iar istoricii o descriu ca fiind o femeie cruntă. La ordinul ei, cei trei prizonieri turci care au săpat fântâna din curtea castelului au fost ucişi. Legenda spune că Iancu de Hunedoara le-a promis acestora că îi va elibera dacă vor găsi apă în stâncă. După 15 ani de muncă, prizonierii au dat de apă, la adâncimea de 28 de metri, însă Iancu murise, iar regina Elisabeta Szilagyi a hotărât să nu respecte cuvântul dat de fostul ei soţ, lăsându-i pe aceştia să moară în adâncurile fântânii.

Stejărel Ionescu