Redobândirea vieții prin Înviere, în Hristos Iisus, este bucurie veșnică, desăvârșită în Împărăția Cerurilor

Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, un eveniment copleşitor pentru orice om, un mister care s-a petrecut acumpeste  două mii de ani, dar care continuă să fascineze întreaga făptura umană, este o realitate care se transmite din generaţie în generaţie, de la un secol la altul ca un izvor de apă vie.
Întruparea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu sunt fundamentale pentru viaţa oricărui om, deoarece reprezintă începutul şi temeiul mântuirii noastre, prin care a fost distrusă moartea. Suntem neputincioşi să cuprindem în cuvinte şi cu raţiunea minunea în sine, fiindcă depăşeşte posibilităţile noastre de înţelegere. Exemplul cel mai grăitor al tainei praznicului sunt valurile numeroşilor creştini care iau parte la această sărbătoare a bucuriei, a împăcării şi luminii, lumină care potrivit tradiţiei trebuie dusă şi în case.
Învierea Domnului este considerată cea mai importantă sărbătoare pentru credința creștină. Învierea din morți a Mântuitorului Hristos este un adevăr esențial, temelia credinței creștine și fundamentul Bisericii.Paștele are o conotație spirituală, una care ne vorbește despre sacrificiu, despre o nouă viață, despre pacea sufletească și  inima noastră, care este inundată deplin de lumina divină. Bucuria vine din Credință, liniștea vine din Speranță, pacea vine din Iubire!
 Nu putem să vorbim despre Paşte sau Învierea Domnului fără să spunem că „Paște” în ebraică „pesah”, sau πάσχω în limba greacă, luat în sens stric creştin înseamnă trecerea Mântuitorului de la moarte la viaţă. Paştele nu este un simplu ritual liturgic, nu este un mit, o viziune, o poveste sau un spectacol, ci realitatea revelată de Iisus Hristos, ce a fost mărturisită, văzută şi constată de mulţi martori. Învierea Domnului a fost descoperită încă din vremea patriarhilor, prorocilor şi drepţilor din Legea Veche, iar în timpul activităţii Sale pe pământ Mântuitorul le-a vestit ucenicilor despre patimile, moartea şi Învierea Sa după trei zile (Marcu 8, 31). Hristos este numit Paştile nostru care s-a jertfit pentru noi, iar de Învierea Sa ţine mântuirea noastră, prin care ne-a trecut de la moarte la Viaţă. Dacă Hristos n-ar fi murit şi nu ar fi înviat pentru noi, zadarnică ar fi credinţa, nădejdea şi viaţa noastră, căci fără moartea şi Înviere Sa, păcatul nu poate fi biruit. Învierea nu este o întoarcere la o viaţă corporală ameliorată, ci este făgăduinţa făcută de Iisus încă din timpul vieţii Sale, că fiecare persoană, care l-a cunoscut pe Hristos, va participa la viaţa divină. Prin Învierea lui Hristos şi prin lucrarea harului Duhului Sfânt în lume consecinţele căderii în păcat sunt depăşite din punct de vedere obiectiv, însă mântuirea generală devine lucrătoare în momentul în care fiecare om  încearcă să-şi însuşească în mod subiectiv aceste roade.
 Omul, dar şi întreaga creaţie a lui Dumnezeu, se împărtăşeşte de darurile Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, fiindcă prin lucrarea harului în lume trupul nu mai este întunecat, opac, ci este copleşit de spirit, fiind treapta culminantă a sfinţeniei care anticipează starea trupurilor la învierea de obşte. Roadele Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos s-au vădit în lume, de-a lungul celor două milenii, în viaţa religios-morală, în operele de cultură, de artă, în descoperirile oamenilor de ştiinţă şi în faptele de binefacere individuale sau generale ale Bisericii.
Învierea este o victorie triumfătoare şi glorioasă pentru fiecare credincios. Iisus Hristos a murit, a fost îngropat şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi El vine iarăşi! Cei morţi în Hristos vor fi răpiţi, iar cei care rămân în viaţă până la venirea Lui vor fi schimbaţi într-o clipă şi vor primi trupuri noi şi glorioase (1 Tesaloniceni 4:13-18). De ce este importantă învierea lui Iisus Hristos pentru mântuire? Ea demonstrează că Dumnezeu a acceptat jertfa lui Iisus pentru noi. Ea dovedeşte că Dumnezeu are puterea de a învia din morţi. De asemenea, ne garantează că cei care cred în Hristos nu vor rămâne morţi, ci vor fi înviaţi pentru viaţa veşnică. Aceasta este speranţa noastră binecuvântată!
Izvorul Vieții este Însuși Dumnezeu, iar dacă viața vremelnică este dăruită de Dumnezeu, omul devenind împreună lucrător cu El la acest act minunat de creație, viața veșnică nu poate fi concepută în afara Lui Dumnezeu, iar omul nu mai este împreună lucrător cu El la realizarea veșniciei, ci doar beneficiar al acesteia prin Jertfa lui Hristos. Să iubim viața este un act firesc, omenesc. Să nu uităm însă, că iubirea față de propria viață trebuie să fie imperativ extinsă la Dătătorul acesteia, la Cel Care, prin Învierea Sa din morți, ne-a arătat calea redobândirii ei dincolo de pătimirea morții. Iar dacă viața vremelnică este bucurie nedeplină, limitată în timp, redobândirea vieții prin Înviere, în Hristos Iisus, este bucurie veșnică, desăvârșită în Împărăția Cerurilor.
Distribuie acest articol Oficial Media
Share