Rezervaţia de zimbri de la Haţeg

Zimbrul este considerat cel mai greu mamifer de pe uscat, greutatea lui ajungînd până la 900 de kilograme. Poate atinge o lungime de trei metri şi până la doi metri înălţime. Trăiesc, în general, 28 de ani în captivitate, iar habitatul lor prielnic este pădurea.

Este printre puţinele locuri din Europa unde trăieste zimbrul (bison bonasus). Aceasta specie care a dominat pădurile de foioase din Europa medievală este aproape disparută. Mai există doar 3600 de zimbri la nivel mondial, un rezultat bun putem spune, dacă ne gândim ca la un moment dat au rămas doar 12 exemplare.

Cu o suprafaţă de 50 ha, situată în apropierea oraşului Haţeg, Pădurea Slivuţ reprezintă un ecosistem natural cu quercinee xeroterme, rest al unor întinse suprafeţe de pădure iniţială de stejari, dar care au fost defrişate datorită extinderii activităţilor agricole specifice pentru zonele colinare din depresiunea Haţegului. Din anul 1958, în zonă s-a creat în această pădure o rezervaţie de zimbri.

Aflată la 3 km de oraş, rezervaţia din pădurea Slivuţ se află pe primul loc de pe teritoriul României, unde zimbrul european şi-a făcut apariţia. Acest fapt s-a întâmplat în toamna anului 1958, când o pereche de zimbri – Podarec si Polonka – a fost adusă din Polonia. Peste cinci ani a mai fost adus încă un exemplar din Polonia, Pumila. Acestia s-au înmulţit, astfel încât în anul 1979, în Rezervaţia de Zimbri Slivuţ – Haţeg, existau un număr de 12 zimbri. Cei născuti în România au primit nume începând cu litera R. Între timp, o parte dintre zimbri născuţi la Haţeg (in total 47 de pui) au luat drumul altor locuri din ţară, unde s-au format mai apoi rezervaţii de zimbri, respectiv Vânători Neamţ şi Neagra Buşcani. La Rezervaţia Vânători – Neamţ au fost duşi de la Hateg trei exemplare în anul 1969, la Neagra Bucşani au plecat şase exemplare în anul 1982. Alţi trei zimbri de la Haţeg au luat în anul 1966 drumul Bucureştiului, pentru a fi daţi Grădinii Zoologice, iar un an mai târziu, încă doi zimbri au plecat la Piteşti. În anul 2002, au fost aduşi la Haţeg un numar de trei exemplare de zimbri de la Bucşani.

Familia de zimbri de la Slivuţ – Haţeg a mai primit în sânul ei ultimul exemplar în anul 2004, pe Roxana. În incinta rezervaţiei de la Slivuţ – Haţeg puteau fi întâlniti şi alţi reprezentanţi ai faunei carpatine, respectiv cerbi carpatini, lopătari, capra neagră, urs, mistreţ, căprioară, fazani.

Rezervaţia de Zimbri Haţeg-Slivuţ se întinde pe o suprafaţă de 50 de hectare, acoperite cu păduri de carpeni, stejari şi brazi.

În prezent, mai sunt aproximativ trei mii de exemplare de zimbri în toată lumea, toţi urmaşii a doar 12 străbunici. Cândva, familia zimbrilor ocupa Europa şi America de Nord. Zimbrul caucazian a dispărut pentru totdeauna. Ultimul exemplar a murit în 1927. Un individ, mascul, în varsta de 1 an, a fost prins şi dus in Germania în 1908, unde a trăit 18 ani în captivitate.

Din împerecherea sa cu câteva femele de zimbru de şes au apărut descendenţi hibrizi, aşa-numiţii zimbri europeni, străbunicii celor care mai pot fi admiraţi astăzi şi în pădurea Slivuţ.

În sfârşit, dacă tot te plimbi prin Pădurea Haţegului, îţi propun să îţi extinzi aventura şi să vezi şi celelalte obiective turistice, din apropierea rezervaţiei şi anume: oraşul propriu-zis Haţeg (plin de monumente istorice), localitatea Bretea Romană, Biserica Sântămăria Orlea, Biserica din Densuş şi ruinele binecunoscutei cetăţi Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Stejărel Ionescu