România în mijlocul dezbaterilor europene: ursul brun de la noi din țară schimbă regulile jocului

În Munții Carpați, trăiesc aproximativ 6.400 – 7.200 de exemplare, peste 40% dintre urșii Europei. însă această bogăție a biodiversității începe să amenințe cea mai de preț bogăție a unei țări – populația. Trebuie să înțelegem că, indiferent de circumstanțe, viața omului are prioritate.

În România, în ultimii 20 de ani, 26 de oameni au fost uciși de urși și 274 persoane au fost desfigurate.

În numai cinci  ani s-au înregistrat 6.400 de apeluri de urgență prin care s-au sesizat atacuri asupra omului, numai în 2021 fiind peste 1.500 apeluri.

O zonă în care numărul urșilor a crescut este și Valea Jiului. Prezența ursului brun (Ursus Arctos) în Parcul Național Retezat demonstrează încă o dată complexitatea mediului natural și diversitatea habitatelor naturale prezente aici. Existența populației de urs, demonstrează că și celelalte specii de animale din habitatele ursului sunt menținute într-o stare bună de conservare. Carnivorele mari, aflate în vârful piramidei trofice, sunt elemente cheie în relațiile ecologice ce guvernează cadrul natural și dovada vie a unui ecosistem sănătos.

În ultimele luni, ei și-au făcut prezența tot mai mult în apropierea locuințelor oamenilor, în Lupeni, Valea de Brazi, la Câmpu lui Neag, în Sohodol, Petroșani, Cimpa,  unde au distrus magazii, stupii de albine, au omorât păsări și animale din gospodării sau trăiesc din resturile găsite pe la tomberoane.

Au fost alte zeci de alarme și mobilizarea oamenilor legii ce trebuie să intervină în astfel de intervenții.  Prezența supranumerică a ursului provoacă nu­me­roase conflicte și pagube atât vânatului,  cât și animalelor domestice.
”Soluția la această problemă este re­des­chiderea vânătorii la urs. Prin vână­toare se pot ține populațiile de urs sub control și reducerea acestora la un nivel la care riscul de producere de pagube,  să fie minim. Direcția Silvica Hunedoara gestio­nează 11 fonduri cine­ge­tice dintre care două dintre cele opt  fonduri de vânătoare din Valea Jiului și anume fon­durile cinegetic 62 Câmpușel și 69 Parâng.
RNP-Romsilva este partener într-un proiect prin care pe bază de probe ge­ne­tice se va stabili cât mai aproape de rea­litate nivelul populațiilor de urs. Dar, indiferent de câte metode de evaluare s-ar folosi,  criteriul cel mai important în luare adeciziilor privind ursul,  este existența sau nu a conflictelor om-urs și a pagubelor produse. Atât timp cât există probleme și conflicte, acest lucru este un indicator că există o suprapopulare și trebuie efec­tu­a­tă o reducere a populației de urs, numai  prin vânătoare” declara anul trecut Radu Crișan, directorul executiv al Direcției Silvice Hunedoara.

”Am vorbit,  la Consiliul de Mediu despre gestionarea populațiilor de urs brun din Europa și, mai ales, din România. Țara noastră a asigurat un management sustenabil și a contribuit a eforturile europene de conservare a carnivorelor mari, inclusiv a ursului brun. Drept dovadă, experții IUCN apreciază că ursul brun este într-o stare favorabilă de conservare, cu populații stabile sau chiar în creștere și risc scăzut de vulnerabilitate. România a dovedit că este capabilă să gestioneze cea mai mare populație de urs din Europa, ba mai mult de atât, să asigure condițiile ca aceasta să prospere. Solicităm Comisiei să aplice prevederile Directivei Habitate pentru a reevalua starea de conservare a celor zece populații de urs brun din Europa, iar pe baza datelor obținute să analizeze dacă se impune actualizarea statutului lor de protecție. Este esențial să colaborăm pentru a readuce echilibrul” a subliniat ministrul Mediului, Mircea Fechet.

Parlamentul European a subliniat, recent, necesitatea asigurării unui echilibru pentru coexistența omului, a comunităților locale, a fermierilor și a ciobanilor, cu carnivorele mari, inclusiv ursul.

Ursul și statutul său de protecție  a fost un subiect mereu fierbinte ce revine constant în atenție, a ajuns de data aceasta în fața Comisiei Europene, la inițiativa României (alături de Finlanda și Slovacia).

S-a  propunus Comisiei Europene luarea în discuție a reducerii statutului de conservare a speciei urs, iar ca argumente sunt aduse creșterea numărului conflictelor om-urs, unele dintre ele soldate, din păcate, cu victime și pagube materiale.

Înainte de a propune scăderea statutului de protecție pentru această specie, ar fi benefic pentru autorități să analizeze ce instrumente au la dispoziție și în ce măsură acestea au fost folosite.

Derogările de la statutul de specie strict protejată, conferit de Directiva Habitate, se află la îndemâna fiecărui stat membru, ca primă măsură pentru reducerea conflictelor, inclusiv cu ursul brun, însă, în România, cu toate că,  în ultimii ani s-au aprobat cote de prevenție de câte 140 de exemplare, acestea nu au fost realizate.

”Vânătoarea sustenabilă este o unealtă importantă în managementul acestei specii, dar ea trebuie să fie parte a unui complex de măsuri menite să asigure sănătatea și buna stare de conservare a speciei, dar și siguranța oamenilor.  Derogările permit intervenția punctuală, pentru extragerea exemplarelor problematice și prevenirea conflictelor. Credem că acest instrument, extrem de util și insuficient folosit, poate asigura o soluționare eficientă și de durată a problemei conflictelor om-urs, asigurând, în același timp, cadrul pentru menținerea unei bune stări de conservarea a biodiversității.

În plus, facem un apel autorităților să adreseze concomitent și alte cauze ale conflictelor cu urșii cum ar fi: gestionarea precară a deșeurilor; hrănirea deliberată a urșilor în zonele turistice; hrănirea masivă complementară a urșilor în pădurile din imediata vecinătate a localităților; intruziunea umană și deranjul provocat inclusiv cu mijloace motorizate în habitatele dens populate de urs; fragmentarea și reducerea habitatelor naturale; colectarea fructelor de pădure în cantități industriale;  lipsa datelor științifice robuste privind specia (inclusiv clase de vârstă, raportul pe sexe), lipsa măsurilor de prevenire a pagubelor în zonele de risc; lipsa educației, informării și conștientizării în comunitățile afectate de conflicte” au transmis și cei de la WWF.

Se află în plină derulare și proiectul „Implementarea planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România”, cod SMIS 136899,  de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, beneficiar al proiectului în parteneriat cu Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, Regia Publică Locală a Pădurilor Kronstadt R.A. și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură Marin Drăcea.

Prin structura solidă a acestui parteneriat, se asigură  implementarea eficientă a proiectului și atingerea obiectivelor stabilite, beneficiind de personal calificat și cu experiență în domeniu. Scopul general al proiectului constă în sporirea nivelului de protecție și conservare a populației de urs brun din România.

Suntem, adesea, martorii unor schimbări semnificative în comportamentul animalelor sălbatice. Un aspect deosebit de important este habituarea urșilor, iar aceste modificări de comportament al unor exemplare de urs sunt rezultatul adaptării acestora la factori antropici.

Unele cercetări subliniază că urșii habituați dezvoltă un comportament modificat, tolerând prezența omului în modul cel mai direct. Această toleranță crescută poate să apară din diverse motive, iar accesul ușor la resurse de hrană furnizate de oameni poate determina un comportament condiționat.

Fragmentarea habitatelor include trei componente: pierderea habitatului, reducerea suprafețelor continue de habitat și pierderea conectivității (structurale și funcționale). Principalele cauze sunt: dezvoltarea și expansiunea zonelor locuite și schimbarea utilizării terenurilor.

Această dezvoltare include aspecte legate de planificarea utilizării terenului în cazul infrastructurii tehnice asociate cu transportul (rutier sau feroviar), producţia de energie (de exemplu eoliană şi hidro-), distribuirea energiei (de exemplu linii de înaltă tensiune) şi recreere (cum sunt pârtiile de schi).

Habituarea urșilor determină amplificarea conflictelor om-urs. Această interacțiune crescută poate genera riscuri pentru ambele părți, punând în pericol siguranța oamenilor și schimbând dinamica naturală a comportamentului ursului.

Hrănirea intenționată a urșilor de către persoane neautorizate, depozitarea resturilor menajere în habitatul natural și la limita acestuia, apropierea intenționată și repetată față de exemplarele care vizitează sursele de hrană ușor accesibile favorizează modificarea comportamentului.

Prevenirea condiționării și habituării exemplarelor de urs reprezintă o acțiune prioritară pentru atingerea Obiectivului 3 – Prevenirea, controlul pagubelor și rezolvarea conflictelor om-urs al Planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România, aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 625/2018. Implementarea poate fi susținută prin măsuri locale (controlul respectării restricțiilor privind hrănirea intenționată, măsuri de gestionare a deșeurilor).

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media