Oficial Media

Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Sorin Saguna a parasit scena pentru totdeauna

Pe Sorin Saguna l-am cunoscut  la varsta majoratului. Ne intalneam si comunicam pe diverse site-uri literare. Traia intr-o poezie consistenta dar lugubra, de un existentialism pe alocuri sinistru si habar n-aveam pe-atunci ca e doar un “pustan”. Ii vorbeam cu “Domnule” crezand ca este cel putin de-o varsta cu mine.
Am inceput sa facem schimb de idei pe marginea limbajului poetic si ne scriam din ce in ce mai des. Cand m-am intors dintr-o calatorie a evitat sa-mi spuna ceva despre pozele mele de vacanta, insa intr-un tarziu mi-a marturisit ca Rasinari-ul ii este cunoscut, fiind descendent al mitropolitului Andrei Saguna. Mai tarziu prin 2011-2012 (nu retin anul) aveam sa ne cunoastem fata in fata, la Targoviste.
                                     (Unchiul Vanea – Teatrul Tony Bulandra Targoviste)
Apreciam tanarul actor din “UNCHIUL VANEA” fara sa fac legatura cu scriitorul pe care-l stiam de vreo cativa ani. Dupa reprezentatia de la Teatrul Municipal Tony Bulandra am stat de vorba pentru prima data. A fost o bucurie camaradereasca si am fost placut surprins sa aflu de la el ca pauzele de scris s-au datorat doar examenului de licenta la UNATC, licenta pentru care a primit nota 10 si a fost pastrata ca exemplu pentru tinerii care vor urma aceasta facultate.
A publicat trei volume de versuri, a jucat alaturi de actori precum Florin Zamfirescu, Marius Manole, Puiu Jipa, Bogdan Farcas, Ana-Maria Oglinda, Ioana Anastasia Anton, Florin Grigore, Antonia Ionescu si multi altii. A colaborat cu Teatrul Rosu, Teatrul Municipal Tony Bulandra Targoviste, Teatrul Metropolis si indeosebi s-a indreptat catre zona teatrului independent.
Lumea actoriceasca sufera pierderea unuia dintre cei mai talentati actori, Sorin Saguna parasind scena pentru totdeauna la numai 25 de ani. Eu am pierdut un confrate de condei, caruia ii spuneam  adesea ca vede moartea ca pe o viata, la care el imi raspundea: “invers”.
Odihneste-te in pace si nu uita sa ne scrii poeme din ceruri despre cum se traieste, asa cum ne scriai pe pamant despre cum se moare!
“cand se moare
mi-am ros fraza iubirii de sub unghiile
crăpate de usturătoare lacrimi nocturne,
pilitura dermică se agită în jurul
orelor fără glasul buzelor tale lipicioase.
coatele mi se freacă de masa în care
strâng amintiri între dinţii tociţi bine
de numele pe care ţi-l pronunţ dureros.
îmi curg resturi apoase de pe capul
încins de vidul ce mă înghite încet.
toracele mi-e patul în care zac sugrumate
chipurile iubirii noastre.
scârţâie toată casa de la oţelăria mea nervoasă
ce toarnă în forme de disperare amintiri
şi lungi săruturi ce cântâresc tone infernale.
jugulara se răsuceşte în jurul becului şi
trage de gâtul meu în sus cu furie mecanică
mâinile se pironesc de tavan cu degetul mare
şi mă leagă definitiv de tăcere.
atârna doar picioarele vinete şi umflate
de sângele- călău vascular
atârn înalt şi încep s-adorm cardiac până
la evaporare .”
03 august 2011, Sorin Saguna
Distribuie acest articol Oficial Media
Share