Suntem la un pas de noi înșine. Să facem pasul!

Nu suntem actorii unei cauze pierdute. Există în noi resursele necesare spre a depăși această „cumpănă” -cum ar numi-o bătrânii. Dacă suntem încercați, nu înseamnă că trebuie să și capitulăm. Am spus și în continuare spun: în noi există potențialul de a învinge și de această dată. Curajul meu, ar spune unii „al inconștientului”, este al aceluia care se aruncă în flăcări știind că la nivel energo-spiritual este protejat, astfel că flacăra nu îl atinge. Vin să vă învăț să fiți bătăioși în lupta cu văduva neagră. Nu se atinge scânteia morții de entități de Lumină, iar ca să detaliez ce înseamnă Lumina, iată:

Acela care hrănește în mod consecvent spiritul său cu Iubire, Iertare, Bucurie, Credință, Încredere, Îngăduință, binecuvântând în jurul său TOT, acela care nu știe a disprețui, a judeca, a bârfi, gelozi, invidia, acela care Dăruie necondiționat, dezinteresat, voluntar însăși propria aură de Lumină manifestată în toate aceste aspecte, înglobează caracterologic ENTITATEA, ÎNGERUL. Așa aș numi Omul Nou pe care încercările acestor zile îl dau la iveală.

Că ne-am îngrețoșat caracterul îngurgitând cu poftă, pe nerăsuflate, tot felul de micimi, aceasta duce la a ne simți îngreunați în a debarasa acest bagaj nu doar inutil, dar malefic nouă. Ne trebuie doar voință să ne dezicem de noi, cei urâți, să ne iubim într-atât sinele încât să-l dăruim unui parcurs de viață cu totul nou, diametral opus, orientat în totul spre latura pozitiv-luminoasă a existenței potențiale. Spun potențiale pentru că din asta rezidă realitatea potențială. Potențialitatea depinde doar de noi să existe în viața noastră în mod concret-palpabil, aievea.

Nu spun povești cum poate părea unora. Tot ce creez aici sau aiurea, în altă parte, este pur experiență de viață. Atât de mult sunt convinsă de adevărul  celor ce benefic le dărui, atât de mult trăiesc cele spuse, încât nu mă pot stăpâni să nu aduc raza de soare, bucuria, speranța viața ca atare în viețile terne, anoste, ale celorlalți care, obosiți, încă tatonează, ba mai mult, merg pe căi fără legătură cu menirea lor divină.

Poate că nu e o glumă și nici măcar întâmplare nu e că suntem supuși unui asemenea experiment tranșant, dar asta cu atât mai mult ar trebui să ne dea de gândit. Unde greșim?? Cu ce anume am deranjat încât să se abată asupra noastră, la nivel individual dar și global, planetar, această decimare ce pare fără sfârșit?? Totul s-a oprit. Nebunia generală, goana după bani, averi, foloase a stat în loc. Spuneam demult, dar nu foarte demult, într-un articol că suntem ORBI, SURZI. Ni se spune pe tot felul de căi, prin tot felul de limbaje, de semne. Nu vedem, nu auzim. Decât că încă mai mult și mai mult avem nevoie. Chiar am avea nevoie de mai mult?! Avem TOTUL de fapt. Deja. Fiecare dintre noi când are Sănătate și pe Dumnezeu alături are TOTUL. Orice nume i-am da Acestuia: Univers, Natură, Creator, Inteligență Supremă, Universală, Eu Superior etc., Legile Sale deja multora cunoscute la nivel de trăire, sentiment,  funcționează fără rabat astfel că poți (pre)vedea anumite evenimente, consecințe ale atitudinii tale în raport cu el, Universul. Îți poți creea viața pe care ți-o dorești. Fiind cuminte, ascultător, curat caracterologic. Atenție: nu am spus …prost. Spun doar că ar trebui să existe dialogul dintre noi și acea lume imaterială, aparent invizibilă deci la fel de aparent inexistentă, în mod obișnuit. Această mare de Iubire care este Universul, ar trebui să ne cuprindă pe toți. Cum dacă nu există fuziune?! Ceea ce Iubirea exclude este determinată să excludă. Orice efect are o cauză. Așa cum trăind la întâmplare, te poartă viața pe unde nici nu ai fi crezut, iar tu te afli supărat -culmea!- nu pe tine, care faci pozne, ci pe El, Acela-Unul. El nu vede, nu aude. Deja mie îmi pare hilar. Suntem nedreptățiți.

M-ar bucura ca articolele mele să pună pe gânduri cititorul, să îl trimită la meditație, introspecție. M-ar bucura să aud că viața cuiva a intrat pe făgaș favorabil, că Lumina și-a făcut cuib în sufletul și inima celor ce mă citesc. Ar fi de ajuns ca începutul să fie urmat de zorii unei noi vieți extraordinar de frumoase, luminoase, curate.

Întru Bucurie și Bine.

Suntem la un pas de Noi Înșine. Să facem pasul !

(Dana Staicu -5 Aprilie 2020).

Dana Staicu

Absolvent Liceu de Arhitectură și Sistematizare- București- 1986;
Absolvent Școala Postliceală Sanitară-FUNDENI- București- 2009;
Scriitor, artist, autodidact.

Distribuie acest articol Oficial Media