SURPRIZĂ la teatru: La peste o sută de ani, societatea a rămas în aceleași capcane existențiale

”Judecători morali și acuzați nevinovați își schimbă rolurile rând pe rând într-o continuă luptă pentru imaginea lucitoare în ochii societății. Singurii judecători absoluți rămân străinii din preajma, pe care luptele sisifice de a-i influența cu etica, oricum nu îi mișcă. Finalul piesei naște intrebarea: de ce nu trăim? Sau dacă o facem, atunci pentru cine? Poate exista un ceas al 12-lea în care să revenim la natura umană și la viețuire…Dar asta ne va arăta actorii: Antonia Ionescu, Lucian Pavel, Corneliu Jipa, Andreea Tanase, Marin Grigore, într-o piesă pusă în scenă meticulos de regizorul Gelu Badea, scenografia Mc Ranin.” ( Cristi Iordache)

“Nora” a fost pusă pentru prima dată în scenă la Teatrul Regal din Copenhaga, în 21 decembrie 1879 și a fost primul succes internațional al lui Henrik Ibsen, cu care și-a facut debutul în sfera literaturii internaționale. Piesa s-a jucat cu sala plină și a înregistrat un adevarat succes. Astăzi, lucrările lui Ibsen constituie parte esentială din repertoriul teatral universal, în fiecare lună fiind prezentate pe aproximativ 100 de scene din întreaga lume.

Te naști într-o familie, apoi într-o societate, apoi în lumea întreagă…dacă vei avea șansa să o descoperi și să realizezi că si tu faci parte din creația divină. Însă până să ajungi acolo ești contaminat de toate condiționările și îndoctrinările pe care familia le exercită asupra ta. Ești ca o plastilină în mâinile lor, ce pot deveni ”criminale” dacă te vor îndrepta către labirinturile pe care și ei la rândul lor le-au experimentat.

Nora, ca personaj singular în dramaturgia mondială, traversează succesiv  mai multe trepte de iniţiere, schimbând, pe rând, rolul de păpuşă-copil, cel de păpuşă-soţie pentru ca, la final, să evadeze din rigorile absurde ale ipocriziei sociale şi să renască în deplina-i splendoare, ca OM. Evident, un asemenea demers existenţial pretinde personajului principal feminin asumarea unui imens sacrificiu.

Cine suntem? Ne avem pe noi înșine? Sau suntem doar oglinizi care reflectă cele mai disfuncționale comportamente de care umanitatea nu mai reușeste să se vindece de la facerea ei.

Haideți la teatru! Poate ”Nora” vă oferă răspunsurile.

Miercuri 13 ianuarie ( Avanpremiera) si joi 14 ianuarie (Premiera) in Sala Studio, Teatrul Tony Bulandra, Târgoviște, de la ora 19:00.

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media