Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Taxa de 33 ron/MWh va băga în faliment producătorii de energie hidro

Organizația Patronală a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România constată cu îngrijorare și profundă dezamăgire că autoritățile nu se implică să soluționeze problema taxării producătorilor de energie hidro.

”Situația este deosebit de gravă pentru acești investitori care riscă să intre în faliment, începând din acest an, din cauza taxelor percepute de către Administrația Apele Române” , susține PATRES. Producătorii de energie prin micro-hidro, care au investit în Sistemul Energetic Național aproximativ 1,2 milliarde de euro, consideră inacceptabilă taxa fixă stabilită pe apă de 33 RON/ MWh, aprobată deja în Comisia pentru Agricultură. PATRES face un apel la parlamentari să trateze cu maximă seriozitate și responsabilitate acest subiect. Solicităm în mod expres Camerei Deputaților să nu aprobe nivelul propus al taxei pe apă de 33 lei/MWh și să retransmită Raportul privind modificarea mecanismului de calcul și a cuantumului privind taxa pentru apă turbinată spre reanalizare în Comisia pentru Agricultură. Organizația PATRES nu poate să fie de acord cu modificările propuse la OUG 225/2020, fără nicun fundament economic, doar pentru bunăstarea Administrației Naționale Apele Române, cuantumul propus pentru taxa pe apă reprezentând 17% din prețul energiei, conform ROPEX_DAM 2020. Atragem atenția că, mai mult, în cazul micilor producători hidro, la costurile cu taxa cu apa turbinată se adăugă alte taxe percepute de Administrația Apelor Române, precum chiria privind albia minoră, căderea asigurată. În final, toate aceste taxe reprezintă 35-40% din cifra de afaceri a unui producător. Organizația patronală consideră este imperios necesar ca la dezbaterile Comisiei de specialitate să participe reprezentanți ai actorilor din piață, precum și reprezentanți ai Consiliului Concurenței. Totodată, insistă la factorii de decizie să ia în considerare recomandările Consiliului Concurenței în cadrul investigației sectoriale efectuate, și anume: în cazul micro-hidrocentralelor s-a propus, ca alternativă la sistemul actual, achitarea unei taxe anuale reprezentând 2% din venituri, taxa ce poate acoperi utilizarea apei şi celelalte servicii (chiria albiei minore etc.) ; în cazul centralelor hidro de peste 4 MW, s-a propus un cuantum fix per MWh produs. Este de menționat că, în Raportul privind Investigaţia sectorială referitoare la gestionarea resurselor de apă de suprafaţă şi efectele produse asupra pieţelor situate în aval (energie electric şi irigaţii),Consiliul Concurenței a comunicat că această contribuție taxa pe apă este neconcurențială, că nu ține cont de caracteristici tehnice ale centralelor electrice, recomandând o contribuție de 2% din cifra de afaceri a producătorilor din energie micro-hidro. De ce nu se ține cont de recomandările Consiliului Concurenței?

“În primul rând, nu se cunosc considerentele în baza cărora s-a stabilit cuantumul de 33 RON per MWh produs. De ce nu 35 RON/MWh sau 10 RON/MWh?! Solicităm să se facă publică fundamenterea economică care a condus la aceast cuantum. În doilea rând, inițiatorii amendamentelor nu au luat în considerare legislația secundară privind chiria pentru albie minoră și costul cu căderea asigurată, costuri care conduc la o dublare a cheltuielilor de operare și care crează discriminare între producători, având în vedere că nu sunt imputate tuturor. În al treilea rând, trebuie să ne uităm ce se întâmplă și în cele opt țări din Europa unde se taxează apa: taxarea este diferențiată între microhidrocentrale și hidrocentrale, toate studiile care se referă la analiza privind costurile investiționale, LCOE, etc. le percep ca pe două tehnologii diferite. Și nu în ultimul rând, sunt mâhnit și dezamăgit să constat că unul din inițiatorii amendamentelor este actualul Ministru al Energiei: Ne așteptam ca domnia sa se consulte cu toți producătorii, să-i sprijine pe aceștia și mai mult să ne prezinte argumentele care au condus la stabilirea mecanismului și a cuantumului propus”, sesizează domnul dr.prof.univ. Viorel Lefter, Președinte PATRES.

Este cunoscut faptul că în activitatea oricărei societăți comerciale este foarte importantă predictibilitatea veniturilor și cheltuielilor, fară de care nici o societate nu-și poate întocmi bugete de venituri și cheltuieli realiste și credibile. Cu o astfel de taxă, în loc să construim, vom închide capacități de producție. Oare asta își doresc inițiatorii amendamentelor?!

“Un alt aspect important îl reprezinta recomandările din cadrul Green Deal, prin care se încurajează dezvoltarea de noi producții din surse regenerabile, în mod explicit a acelor în microhidrocentrale. Un potențial real este reprezentat de noile capacități amplasate pe cursurile mijlocii si inferioare ale râurilor din afara zonelor montane, cu respectarea directivelor europene, România având încă o sursă extraordinară ce poate fi exploatată prin capacități de producție cu putere instalata de sub 4 MW, ajungand la un total de 500 MW potential instalat. Costul apei este foarte important în demararea acestor proiecte”, precizează dl Dan Prodan, Vicepreședinte Patres.

Pe lângă demersul la Camera Deputaților, PATRES va solicita inițiatorilor amendamentelor, să prezinte fundamentele economice prin care s-a stabilit acest cuantum al taxei pe apă, și de asemenea, vom transmite o analiză a impactului amendamentelor propuse asupra industriei noastre, cu efecte pe termen mediu și lung. În final, PATRES face mențiunea că producătorii de energie prin MHC nu urmăresc să se sustragă de la plata privind utilizarea resurselor din România, dar în același timp dorim ca modalitatea de calcul pentru acestea să fie una echitabilă din punct de vedere economic pentru ambele părți, fără a se ține cont de bugetul de venituri și cheltuieli al Administrației Naționale Apele Române, buget care crește an de an, în timp ce investițiile scad. Organizația Patronală a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România are în componență 109 de membri – producători de energie din surse regenerabile cu putere instalată totală de aproximativ 1800 MW, ce reprezintă investiții în sectorul energetic din România de circa 2,7 miliarde de Euro.