Tot ce nu ştiai despre Honoré de Balzac

Honoré de Balzac (1799-1850), pe numele său adevărat Honoré Balssa a fost un romancier şi dramaturg francez, cunoscut pentru detalii şi imitarea realităţii în operele sale. Creaţia sa celebră, „Comedia umană” este rezultatul multor ani în care scriitorul a observat societatea franceză. Iată tot ce nu ştiai despre Honoré de Balzac.

Tot ce nu ştiai despre Honoré de Balzac

1) Ca gânditor independent, Balzac a avut dificultăți în adaptarea la stilul de predare din liceu și a fost trimis la un internat. La internat, crea mereu probleme și era adesea pedepsit. A privit pedepsele ca pe o „binecuvântare”, deoarece îi dădeau timp să citească.

2) Cromwell, prima piesă a lui Balzac, scrisă în 1819, a fost un eșec.  În cartea „Viaţa secretă a marilor scriitori”, Robert Schnakenberg spune despre debutul lui Balzac că „La început, Balzac se închipuia dramaturg. Dar oamenii s-au dat în vânt după piesa lui despre viaţa lui Oliver Cromwell cam la fel de mult pe cât i-a mers lui Cromwell cu poporul englez. După ce a citit piesa, un profesor de liceu i-a spus mamei lui Balzac că progenitura ar trebui să urmeze orice altă carieră mai puţin cea literară.” Ambiţionat, autorul s-a orientat apoi spre scrierea de romane sub diferite nume.

3) Îi plăcea viața bună și trăia în consecință, aşa că era mereu dator.

4) Eveline Hanska, soția lui Balzac, a fost o contesă poloneză.

5) Lucrarea pentru care Balzac este cel mai cunoscut, Comedia umană (La Comédie Humaine) este o serie mare de opere care prezintă o imagine a vieții franceze după căderea lui Napoleon Bonaparte.

„Dar celălalt este nebunul!”

6) Dependenţa sa de cafea ar putea fi cea care i-a cauzat moartea, la doar 51 de ani. Avid băutor de cafea, Honoré de Balzac consuma până la cincizeci de ceşti de cafea turcească neagră pe zi.

7) Sub supravegherea unui psihiatru, Balzac a fumat haşiş alături de scriitorul Charles Baudelaire. A fost extrem de revoltat de faptul că nu a resimţit prea rău efectele drogului. A încheiat experienţa supărat că nu a reuşit să vadă muzele care îi alimentează scrisul.

8) Era cunoscut pentru revizuiri, uneori cu un mare cost pentru el și pentru editor. Unele dintre cărțile sale publicate seamănă prea puțin cu manuscrisele aprobate.

9) Balzac a publicat peste 80 de titluri între 1829 și 1847, scriind până la 16 ore pe zi.

10) „Cunoscutul şi apreciatul naturalist şi explorator prusac Friedrich von Humboldt a rugat într-o zi un prieten psihiatru să-i facă cunoştinţă cu un nebun autentic.”, adaugă Schnakenberg în cartea sa. În consecinţă, doctorul a organizat un prânz alături de un pacient al său şi Humboldt, la care l-a invitat şi pe Honoré de Balzac. Acesta a participat destul de morocănos la prânz, iar imaginea sa nu era tocmai una estetică. Balzac a venit la întâlnire nepieptănat şi nespălat. „După ce s-au mai potolit spiritele, Humboldt s-a aplecat către prietenul lui şi i-a mulţumit că i-a adus la masă aşa un dezaxat delicios. Psihiatrul l-a privit nedumerit <Dar celălalt este nebunul> i-a spus lui Humboldt. <Omul despre care vorbeşti este monsieur Honoré de Balzac!>”.

Lorena Iordache

„O faţă care trudeşte atât de aproape de piatră s-a transformat ea însăşi în piatră! Îl văd pe acest om cum coboară cu pasul greoi, dar măsurat, către chinul său fără de sfârşit. Ceasul acesta, care este ca o respiraţie şi care revine tot atât de sigur ca nefericirea lui, este ceasul conştiinţei. În fiecare din aceste clipe când părăseşte înălţimile, coborând pas cu pas către viziunile zeilor, este superior destinului său. Este mai puternic decât stânca lui.”

„Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă stăruinţa superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers fără de stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al acestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de ajuns pentru a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.”

― Albert Camus, „Mitul lui Sisif. Eseu despre absurd.”

Distribuie acest articol Oficial Media