Tu cum alegi, cu mintea sau cu inima?

Cand gandurile te gandesc, cand traiesti in cap si lasi mintea sa conduca inima, iti dai acordul sa suferi. Simti ca te invarti in cerc, ajungand mereu in acelasi punct.

Am fost invatati sa gandim mult inainte sa luam o decizie, sa cantarim bine argumentele pro si contra, sa judecam lucrurile la rece, sa analizam indelung, eventual sa cerem si parerile altora. De fapt, asta ne apasa incredibil de mult. Cand ne pregatim sa luam o decizie, deja simtim o presiune pe cap, pentru ca stim ca urmeaza o perioada de framantari, de ganduri nenumarate, de indoieli nesfarsite, de dialoguri mentale chinuitoare.

De fapt, cand gandim atat de mult, cand incercam sa gasim raspunsul in minte, nu facem decat sa ne raportam la trecut. Pentru ca in minte nu exista nimic altceva decat trecut. Tot ce am experimentat vreodata, tot ce am invatat, tot ce ne-au spus altii, tot ce am citit, etc. Asta se afla in mintea noastra. Nimic nou, nimic diferit de trecut, nimic extraordinar.

Asadar, deciziile bine gandite nu ne pot scoate din ce stim deja, nu ne pot scoate din complacere, din zona “sigura”. Mintea vrea sa detina controlul, se teme de nou, vrea sa ramana in ceea ce stie deja. Vrea sa stie la ce sa se astepte, nu-i place sa fie luata prin surprindere. Mintea este apanajul ego-ului, este de fapt ego-ul insusi. Este ceea ce societatea a slefuit cu tenacitate si staruinta, suma prejudecatilor, temerilor, cutumelor, regulilor, constrangerilor, credintelor vechi.

De aceea, daca vrem sa cream cu adevarat constient in viata noastra, daca ne dorim sa fim in acord cu fiinta noastra si sa accesam spatiul posibilitatilor infinite, e necesar sa alegem cu inima. Sa alegem in functie de ce simtim si nu in functie de gandurile noastre.

Nu avem de ce sa ne gandim sau sa intrebam pe altii. Putem s-o facem, daca alegem. Totusi, cand ii intrebam pe altii, e ca si cand, dupa ce ne-am saturat de gandurile noastre, apelam la gandurile (trecutul) lor. Iar gandurile si parerile lor nu vin din experienta noastra. Experientele traite sunt diferite pentru fiecare om in parte. Sentimentele, de asemenea, sunt diferite. Ghidarea se gaseste in interiorul nostru, nu in afara. Raspunsul este mereu in noi, intelepciunea interioara este gata sa livreze raspunsul, odata pusa intrebarea. Da, e de ajuns sa pun clar intrebarea si sa primesc raspunsul, apoi sa-l recunosc si sa-l urmez.

sursa

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media